Doar că nu este vorba despre aceeași berărie: chiar dacă au ajuns ambele celebre sub același nume și au amândouă un frumos istoric, cele două berării Gambrinus au fost deschise în perioade istorice diferite, la adrese diferite, și are, fiecare, o poveste a ei. La începutul secolului XX, Ion Luca Caragiale deschidea pe Calea Victoriei (vizavi de Teatrul Național, adică la intersecția cu Ion Câmpineanu) o berărie care avea să devină faimoasă.
A botezat-o Gambrinus și se pare că ar fi fost singura afacere de succes dintre multele încercate de faimosul dramaturg. Localul a funcționat mult timp după moartea ”ctitorului” și patronului său (Caragiale a murit în 1912, la Berlin), fiind preluat de fabrica de bere Luther (cunoscută în popor mai degrabă după numele de alint, Grivița). Vara, berăria avea o terasă impresionantă, frecventată de toată protipendada vremii, iar iarna, în salonul în care încăpeau 200 de clienți aveau loc concerte de jazz sau lăutărești, unele dintre ele transmise în direct la radioul național.
Clădirea de pe Victoriei a fost însă demolată în 1940, după ce suferise grave avarii în urma unui bombardament al americanilor asupra capitalei.
Doar un an mai târziu, în 1941, probabil simțind dorul numeroșilor clienți pentru vechea berărie, un investitor pe nume Naumescu a deschis o cârciumă de lux pe care a botezat-o tot Gambrinus, la parterul deja celebrului hotel Cișmigiu. Noul local s-a bucurat de aproape la fel de mult succes precum cel original, timp de câțiva ani, până când, în 1948, a fost naționalizat.
Au urmat deceniile deja obișnuite de declin sub comunism și, în cele din urmă, închiderea berăriei, în anii ’90. Aceasta a fost însă redeschisă de aceeași societate care a reabilitat hotelul Cișmigiu și astăzi atât hotelul cât și berăria funcționează în același loc în care puteau fi găsite acum mai bine de 60 de ani.
Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația