Andreea Bălan: ”Am căutat fericirea în exterior pentru că nu o găseam în mine” – Cum a reusit sa treaca peste dramele din copilarie

Prezentă de zeci de ani în lumina reflectoarelor, Andreea Bălan este ca o carte deschisă pentru publicul ei. Iar venirea pe lume a micuței Ella, fetița ei de 11 luni, a ajutat-o să se deschidă și mai tare. Noi am vorbit cu ea într-un moment în care a dat cărțile pe față în ceea ce privește relația pe care o are cu tatăl ei. Ne-a povestit și despre cum au schimbat-o ședințele de terapie la care a început să meargă în momentul în care și-a dat seama că ceva scârțâie. Despre cum e Andreea Bălan în vița de zi cu zi, în materialul următor.

Tatăl meu în loc să fie alături de mine și să îmi aprecieze efortul de copil, constant mă critica (sau bătea)

Vorbești foarte des despre faptul că ești un om care nu a avut copilărie. Care sunt lucrurile pe care le regreți vizavi de asta? Ce ți-a lipsit? Ce ți-ai fi dorit să faci și nu ai făcut?
Da, am început să cânt la 10 ani și la 13 eram deja celebra în Andre. Problema nu a fost acest fapt, că am început să cânt (și alți artiști au început devreme), problema a fost că timp de 4 ani cât a durat Andre, nu am știut ce înseamnă să ai viață, familie, prieteni, deoarece eram non-stop pe drumuri. Mi-am trăit cei mai importanți ani din adolescență în case de cultură și hoteluri. Și poate n-ar fi fost nici asta o problemă mare dacă cumva, părinții mei ar fi reușit să compenseze lipsurile emoționale pe care le resimțeam. Andre a fost o trupă imensă, iar tații nostri nu au știut să gestioneze succesul venit peste noapte. Ne puneau să muncim ca niște roboței, mult peste puterile noastre de copii.

Timp de 4 ani am avut 7, 8 concerte pe weekend, la care s-au adăugat filmările tv și de clipuri + înregistratul celor 7 albume Andre. Tatal meu în loc să fie alături de mine și să îmi aprecieze efortul de copil, constant mă critica (sau bătea) și îi lasă si pe ceilalți din jur să mă critice, iar din aceasta cauză, eu m-am format un adult defazat de realitate. Am crezut că asta înseamnă viață, să muncești până cazi jos și să te blamezi dacă nu îți iese bine. Când un părinte îți repetă constant că nu ești bun, că ești un copil rău, ajungi să crezi asta. În toată ecuația asta mi-aș fi dorit mai multă înțelegere și iubire din partea tatălui meu și totodată mi-aș fi dorit ca mama să mă fi însoțit în toate aceste turnee ca să îmi ia apărarea (dar nu putea pentru că mergea la serviciu).

Și am o întrebare, ceva ce mă întreb de multă vreme. S-au speculat multe vizavi de relația pe care o ai cu tatăl tău. Care este, de fapt, adevărul?
Relația cu tatăl meu este cordială, ne salutăm și atât, deoarece în toți acești ani care au trecut de atunci, el nu a înțeles cât de greu mi-a fost emoțional, atât în Andre cât și după. I-am explicat de nenumărate ori, dar nu înțelege, că toate criticile și toată agresivitatea de care el a dat dovadă atunci, pe mine m-au urmărit ani și ani de zile și nu m-au lăsat să fiu fericită și datorită acestor critici, ajunsesem să mă port cu mine și cu cei din jur agresiv, așa cum o făcuse el, deoarece fusese singurul exemplu de părinte din viața mea.

De asemenea, vorbești foarte des despre setul tău de valori care este altul decât cel pe care îl avem noi. Vorbești și despre celebritate și prețul ei. Ce a fost și ce este în prezent celebritatea pentru tine și cât de mare a fost prețul pe care l-ai plătit pentru ceea ce ești astăzi?
Din păcate, am învățat la o vârstă fragedă ca orice succes se clădește pe un sacrificiu. Nu ai cum să umpli stadioane și să fii idolul unei generații întregi fără să sacrifici timp, prieteni, școală, fără să muncești pe brânci. Am înțeles de mică că trebuie să muncești foarte mult ca să primești lucruri. Setul meu de valori a fost mult timp diferit deoarece eu fiind celebră de la 13 ani, nu am știut ce înseamnă să fii un om normal și să mă port ca atare. Eu nu am avut cum să devin un adult normal, cu pasiuni normale, cu o gândire firească în timp ce căram după mine toată acea celebritate din Andre. Imaginează-ți că tu să fii recunoscută de la 12 ani pe stradă și să nu știi cum e să mănânci o înghețată fără să se holbeze lumea. La un moment dat nu mai știi cine ești și te confunzi cu personajul celebru și ai impresia că ceea ce vrea acest personaj de la televizor vrei și tu.

Andreea Balan: Mă port cu mine cum aș fi vrut să se poarte părinții mei atunci

Andreea, dacă ar fi să stai față în față cu o persoană care să întruchipeze viața ta, pentru ce i-ai mulțumi și pentru ce ai certa-o?
Pe la 27 de ani m-am trezit că eram nefericită deși aveam o viață foarte frumoasă și nu reușeam să îmi dau seama de ce. Am căutat cu terapie și cu cărți citite și mi-am dat seama că, copilul meu interior (acel copil care a fost în perioada Andre), este nefericit pentru are de vindecat niște răni. Și din acel moment a început un drum lung de dezvoltare personală, înțelegere, acceptare și vindecare a tuturor experiențelor negative din trecut. Și, în acest process, m-am așezat mereu la masa cu Andreea mică ca să îi explic foarte multe lucruri, să îi ofer afecțiune, înțelegere și iubirea de care a dus lipsă. Mereu îi spun că o să fie bine și că împreună vom trece peste toate. Mă port cu mine cum aș fi vrut să se poarte părinții mei atunci.

Andreea, îți este greu să desparți cele două personaje, Andreea Bălan artistul și Andreea Bălan femeia? De ce?
Datorită evenimentelor de atunci, la vârsta de 13 ani s-a produs o scindare emoționala și s-a creeat imaginea, artistul matur, dur, exigent Andreea Bălan iar copilul Andreea de atunci, a rămas emoțional la acea vârstă de 13 ani. Și aceste 2 părți au rămas așa mulți ani fără a avea legătură una cu cealaltă și fără să se înțeleagă una pe cealaltă. Eram o artistă puternică care muta munții din loc și performam excellent, iar în același timp, acel copil interior rămas emoțional la 13 ani, suferea în spatele imaginii. Omul Andreea Bălan s-a format foarte tarziu, pe la 28 de ani, când nefericirea mea a atins cote maxime și am înțeles că dacă nu încerc să vindec rănile din trecut, voi fi nefericita toată viața. Am înțeles atunci că eu nu sunt doar acea imagine de la tv și că trebuie să mă schimb, să mă formez ca om, să descopăr ce îmi place și mai ales să conectez aceste 2 părți din mine total opuse. Plec în vacanțe atât de des pentru că acolo Andreea Bălan nu există și așa reușesc să văd, să înțeleg ce vrea omul Andreea, fără a se identifica cu dorințele imaginii.

Dacă ar fi să ne uităm în trecut, poți să-mi faci un top 3 al celor mai grele momente prin care ai trecut din momentul in care ai devenit o vedeta? Și cum te-a afectat fiecare dintre ele?
Toată perioada Andre a fost foarte grea pentru mine. Nu înțelegeam ce se întâmplă cu mine, de ce țipă lumea așa la concerte, de ce ne iubește lumea și eu nu simt acea iubire pentru că eram constant criticată și jignită de părintele meu. Nu m-am bucurat nicio clipă de acea perioadă și așa a fost și mai târziu. Realizam lucruri și nu reușeam să mă bucur de ele pentru că nimeni nu mă învățase cum. Și uite așa performam încontinuu și îmi îndeplineam tot ceea ce îmi propuneam crezând că la următoarea realizare voi fi fericită și, de fapt, a fost o goană nebună după o himeră în exterior. Abia când mi s-a explicat la terapie că fericirea vine din interior, am înțeles ce luptă grea de eliberare am de dus cu mine, cu toate concepțiile din trecut, ca să devin cu adevarat fericită.

Un moment foarte greu a fost în Mexic în 2007 la campionatul internațional de dans, când unele țări participante trimiseseră dansatori profesioniști și pentru mine era vital să mă întorc cu un loc pe podium. Acolo mi-am depășit limitele fizice și psihice și am făcut cu corpul meu niște chestii foarte grele. A fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată și totodată a fost o lecție de viață pentru că, acolo am realizat că dacă vrei cu adevărat poți să faci orice în viața asta. Ne-am întors cu medalia de argint pentru țara noastră, dar tot nu eram fericită pentru că nu mă învățase nimeni să mă apreciez și să mă laud pentru performanțe și oricât m-ar fi lăudat cei din exterior, pentru mine nu conta pentru că primii și cei mai importanți oameni din viața mea (părinții), nu mă laudaseră cu ani în urma.

Am simțit trădarea la cel mai înalt nivel, atât a tatălui meu, cât și ulterior în viată, a iubitului!

Andreea Bălan, ce parere ai tu despre tine?
Abia acum, după mulți ani de terapie, mă înțeleg, mă accept așa cum sunt, mă recompensez, mă apreciez și cred în mine și în forțele mele. În noul meu clip „Îți mai aduci aminte” arăt exact lupta interioară de care am dus parte toți acești ani. A fost un munte imens pe care a trebuit să-l escaladez.

Cum te încarci când pici, sunt convinsă că există și astfel de momente?
Tot timpul au existat astfel de momente, dar în ultimii ani s-au rărit consistent. Am învățat să mă îmbărbătez singură și să îmi spun că va fi bine.

Ești un om care a experimentat multe. Și răutate, și trădare… Ce ar mai putea să te destabilizeze acum?

Acum nimic nu mă mai poate destabiliza decât sănătatea copilului meu, în rest toate sunt trecătoare. Am trecut prin multe și am simțit trădarea la cel mai înalt nivel, atât a tatălui meu cât și ulterior în viată, a iubitului, (rană care a durut enorm tocmai pentru că a venit pe rana inițială cu tata).  E ca și cum tu ai deja o zgârietură care te doare și cineva vine și te zgârie din nou fix în același loc. Te doare dublu și daca mai și știe o țară întreagă despre asta, te doare triplu. Toate acestea m-au făcut mai puternică și azi nimic nu mă mai poate clinti.

Ești un om foarte muncitor, știm asta. Esti un artist dedicat și complex. Ai mai oprit motoarele acum de când ai născut? Cum ai reușit să le împaci pe ambele?
Muncesc la fel ca înainte, dar cu o diferență majoră. Acum știu să mă bucur de succes, de realizări și fac totul constructiv și cu folos. Nu mă mai arunc în proiecte care nu îmi sunt folositoare și caut să fac doar ceea ce mă împlinește sufletește. Astfel vin acasă fericită și mă bucur de familia pe care o am.  Totodată nu am cum să o las mai moale și să stau în casă atâta timp cât facturile și salariile angajaților mei vin lună de lună, iar eu am grijă de familia mea. Vreau să câștig bani ca să plec în vacanțe cu familia și acolo să mă bucur cu adevărat de ei și mai ales de conectarea cu mine.

Andreea, cum te-a găsit postura de mămică? Cum ai asimilat acest nou capitol? Ai experimentat depresia postpartum?
Citisem despre depresie și înțelesesem că este un proces chimic cu care se confruntă corpul femeii după naștere și mi-am făcut dinainte planul ca să nu mă las doborâtă de emoții. I-am explicat și lui George înainte și m-a susținut ca să îmi revin emoțional foarte repede. În acest proces contează foarte mult somnul și el a preluat tura de noapte, eu reușind să mă odihnesc.

Hai să vorbim puțin despre fetița ta. Cum este ea? Ce te învață în fiecare zi?
Este minunată și energică. Ador fiecare zâmbet al ei și mă minunez de evoluția sa rapidă. Trece timpul foarte repede. Mă învață zi de zi ce înseamnă iubirea adevărată și necondiționată, iubire de care eu nu am avut parte.

Ce vrei să-i transmiți? Peste ani ce ți-ai dori să spună că a învățat de la mama ei?
Vreau să învețe să fie un om bun și fericit, atât.

Andreea, ce înseamnă iubirea pentru tine?
Iubirea este atunci când dăruiești fără să aștepți ceva în schimb.

De ce-l iubești pe George?
Pentru că este un om bun la suflet și devotat familiei. Este un om integru și ceea ce spune, aia face.

Cum este George ca tătic?
Este foarte implicat și devotat. O iubește pe Ella la nebunie.

Cum sunteți voi ca și părinți. Vă împărțiți atribuțiile, vă completați?
Bineînțeles. Suntem o echipă și avem lucurile foarte bine stabilite. Nici măcar vorbite, au venit de la sine și reușim să ne descurcăm foarte bine.

Cu ce te-a cucerit George și de ce ai simțit că el este bărbatul potrivit ca să fie tatăl copiilor tăi?
Eu mi-am dorit foarte mult o familie și un copil. Pe George l-am văzut de la început capabil în rolul de tată. Am simțit că el va fi potrivit pentru a întemeia o familie și nu m-am înșelat. Totodată m-a cucerit cu poeziile sale și cu foarte multe flori.

Vorbeam mai devreme despre faptul ca ești un artist foarte serios, un om care pune foarte multă pasiune în munca pe care o face. Ce înseamnă pentru tine un artist profesionist? Ce faci tu ca să fii un artist profesionist?
Un artist profesionist este acela care muncește foarte mult și se dedică meseriei sale cu tot sufletul și este, mereu, într-o continuă evoluție. Nu este doar un hobby, este viața în sine și așa apar performanțele. Un artist profesionist trebuie să fie un bun lider, un bun exemplu pentru cei care îl urmează (angajații săi), să fie corect și punctual. Totodată în ecuația asta dacă nu e talent nu prea e nimic. Important este talentul care, dacă este cultivat și îmbunătățit constant, poate duce la performanțe.

Orice femeie este frumoasă atâta timp cât are un suflet bun!

Cât de greu este să fii în top și care crezi că sunt avantajele tale, pentru că trebuie să recunoaștem, ești mereu acolo.
Cred că am o vastă experiență în acestă industrie muzicală românească și înțeleg ceea ce am de făcut și cum trebuie să evoluez odată cu schimbările impuse de piață. Totodată, sunt un artist unic pe piața muzicală românească deoarece am creeat aceste show-uri cu muzică, dans și costumații și pe această nișă nu mai există un alt artist care să danseze și să facă acrobații în concerte. După ce am câștigat locul 1 la ”Dansez pentru tine”, m-am redefinit ca artist și mi-am schimbat show-urile transformându-le în spectacole de revistă. La fiecare concert schimbam 10 rânduri de haine și fiecare moment are un concept în sine și indiferent de locație facem același show complex și dificil.

Îți amintești care au fost cele mai mari răutăți care s-au spus despre tine și care te-au afectat rău de tot?
Nu prea contează ce se spune, atâta timp cât tu știi cine ești și cât de bun ești, dar în momentul în care tu ai dubii deoarece în copilărie ți s-a spus că tu nu faci, nu poți, nu ești în stare, mai târziu ca adult, fiecare critică o vei simți foarte dureros. Mi-a luat ani de zile ca să-mi înțeleg capacitățile, de cât și ce sunt în stare, ca apoi să nu mă mai doară criticile unor oameni care nu fac altceva decât să proiecteze frustrările lor pe tine. Acum când citesc ceva urât despre mine, nu mă mai afectează deloc față de trecut când mă consumam teribil și nu dormeam nopțile. Dacă oamenii care comentează urât pe net, ar simți ce e în sufletul celor despre care scriu atunci când citesc, nu cred că ar mai scrie.

Andreea, ești o femeie frumoasă, o spunem noi și o spun și alții. Ce crezi tu că înseamnă frumos, om frumos, femeie frumoasă?
Cred că frumusețea vine din interior și că orice femeie este frumoasă atâta timp cât are un suflet bun și nu este rea. Răutatea urâțește și eu am fost acolo. Am fost rea cu mine și cu cei din jur. Mi se spune că sunt mai frumoasă de când sunt mamă, dar eu cred că par mai frumoasă deoarece sunt mai împăcată cu mine.

De când te știm, arăti la fel de bine. Trebuie să existe acolo ceva care să te ajute cu asta?
Acel copil interior de care îți spuneam mai devreme, mă menține fresh, deși trec anii peste mine. Emoțional mă simt ca la 20 de ani și inevitabil corpul nu vrea să îți arate vârsta. Totul ține de cum te simți în interior.

Apropo de mâncare, există tot felul de credințe și de reguli, diferite toate, pe care le respectă proaspetele mămici atunci când vine vorba despre alimentația copiilor lor. Tu ce principiu aplici în ceea ce o privește pe cea mică a ta?
Nu am reguli stricte. Am ajutor în mama mea și am și bona, iar ele știu mai bine. Se ocupă excelent la acest capitol. Ella la 11 luni are 10 kg.

Care crezi că este cel mai sănătos principiu de creșterea al unui copil, atât din punct de vedere psihic, cât și din punct de vedere fizic?
Iubire, iubire și iar iubire.

Andreea care sunt planurile tale pe mai departe? Ce ne mai pregătești?
Vreau să evoluez artistic, uman și emoțional. Vreau să devin cea mai bună versiune a mea. Vreau să fac artistic doar lucruri care îmi plac și cu care omul din mine se identifică. Nu mai fac nimic pentru imagine. Totodată vreau să mă implic în campaniile de strângere de fonduri pentru copiii bolnavi. Sunt mult mai empatică de când sunt mamă și altfel văd viața.

Andreea Bălan, ești fericită?
Abia acum da, după ce am înțeles niște lucruri și mi-am escaladat muntele interior.