Adela Popescu, o mamica sincera: „Nu, nu ni se permite orice!” Ce a patit familia ei in restaurant

Adela Popescu a marturisit o intamplare de familie, recenta. Vedeta a fost weekendul trecut in Brasov cu treaba. Si pentru ca Radu era liber, cei trei – alaturi de Alexandru, fiul lor – au decis sa stea la munte pana duminica.

Au avut o cazare super, s-au distrat si au mancat bine. Dar, in una din serile in care au vrut sa mearga la restaurant, s-a produs inevitabilul. Adela Popescu a marturisit pe blogul ei ca fiul sau era agitat. Din cauza asta, nu a fost deloc cuminte si a creat agitatie in local.

Clientii din restaurant care voiau si ei sa se bucure de mancare in liniste au inceput sa se uite urat. Adela Popescu si-a cerut scuze si atunci a realizat un lucru important. Afla ce e:

„Vinerea trecuta am prezentat un eveniment la Brasov, motiv pentru care am prelungit sederea la munte pana duminica.
Pisoiul mic a explorat camera de hotel prin toate colturile vazute si nevazute, imaginate si neimaginate, a facut curatenie si in bagajul lui si in al nostru de zici ca ne vizitasera hotii, a urcat si coborat patul de 3567 de ori, de fiecare data cu aceeasi satisfactie a reusitei pe fatuca.

A cerut la mami, la tati, iar la mami si iar la tati, a dansat, a facut 6 pasi singurel, apoi 8, apoi 14. Nu prea a mancat, probabil simtea si el ca in vacanta oamenii fac altceva decat in mod normal. I-a pus capac totusi o supa de pui absolut delicioasa comandata la room service. Foarte dragut bucatarul ne-a preparat-o ca la carte, zice el, fara sare si numai cu ingrediente naturale. Ma rog, copilul a devorat-o, ceea ce a fost grozav.

Dupa o plimbare prin poiana si o gustarica traditioanala, am facut cale intoarsa spre Brasov acolo unde aveam hotelul. Baiatul a dormit o ora, moment perfect pentru parinti sa se uite primele 30 minute dintr-un serial. Iar a explorat camera cu o curiozitate pe care sunt invidioasa, iar a urcat si coborat patul de 4567 de ori, iar a facut curatenie in bagaje, iar iar, stiti si voi exact etapa in care ne aflam. Aia in care e liniste doar cand doarme.

Mai pe seara am hotarat sa ne ferchezuim si sa mergem si noi la restaurant sa mancam. Un restaurant frumos, elegant, perfect pentru camasa lui tati si rujul lui mami. Caci nu stiu daca v-am spus dar noua ne place sa mancam in oras. Sa stam la palavre, sa incercam preparate noi si vinuri bune. L-am mai luat si pe Alexandru cu noi si pana acum totul a fost ok. Pana acum.

Restaurantul era destul de plin, motiv pentru care am ales sa ne asezam la o masa mai intr-un colt, in asa fel incat sa nu deranjam cumva pe cineva. Alexandru si-a primit scaunelul lui, noi pe ale noastre.
Ca de fiecare data am venit pregatita cu niste grisine si cateva bucatele de castravete. Baiatul insa nici nu voia sa auda de asta, le-a aruncat cu patos pe jos, la fel si o lingurita, canuta de apa, apoi masinuta preferata. Voia in brate, dar nu oricum. In brate si plimbat. Apoi a tras de fata de masa, a cerut la mami, la tati. Am mai facut o incercare cu scaunul de bebe, nu era chip sa stea in el. Sigur ca a inceput sa vocifereze, sa planga, sa ceara pe jos, iar in brate, la geam. Ce sa mai, baiatul era agitat si nu gaseam nicio solutie sa il linistim. Ne simteam foarte prost fata de cei prezenti, de chelner. Ne-am cerut scuze la masa din stanga, din dreapta. Oamenii se uitau la noi, mai intai cu un zambet intelegator, apoi cu un suras mustrator.

Pana la urma am rugat sa ne aduca mancarea in camera acolo unde doar peretii ne erau martori.
Ne-am continuat seara frumos si toata lumea a fost multumita.
Sigur ca oamenii trebuie sa fie intelegatori, dar cand dupa o saptamana de munca grea poate, hotarasti sa iesi la masa si in restaurant un copil face ca toate visele, chiar daca intelegi de ce, tot nu e placut.
E timpul tau, weekendul tau, banii tai, nevoia ta de relaxare.
Poate si tu ai copii acasa, dar ai facut pe naiba in patru sa gasesti ajutor si sa iesi cu sotul in oras la un pranz, o cina in LINISTE.
Ideea este ca nu imbratisez deloc curentul acesta prin care daca avem copii mici trebuie sa ni se permita orice.
Si mi-am dat seama fix in seara aceea. In prima faza am zis, asta e, nu trebuie sa ma simt prost, suntem cu copilul la masa, trebuie sa inteleaga.
„Stiti, e mic, abia a inceput sa mearga si vrea sa exploreze, iar daca el vrea sa faca asta, cine sunteti voi sa va dati ochii peste cap.”
„Scuze ca v-a pus farfuria cu paste in poala, dar e si el mic si eu obisnuiesc sa nu ii spun nu”
„Asa e el, ii place sa traga de par, astfel cunoaste viata, nu va deranjeaza, nu?”
„Uf, mami, poate ar fi bine sa nu mai arunci cu gem pe rochia doamnei.”

Nooo, nu cred ca e bine chiar asa.
Sigur, una e sa fii in avion si sa planga copilul. Aia e. Cu totii ne aflam intr-un mijloc de locomotie si ne transportam copiii din diverse motive mai mult sau mai putin importante.
La fel si la cumparaturi. Sunt situatii cand nu ai cu cine sa il lasi pe cel mic si trebuie sa faci asta impreuna cu el. In parc nu mai zic, la fel si in restaurantele recunoscute ca fiind baby friendly.
Inteleg si sunt de acord ca e important sa incercam sa ne traim viata la fel ca inainte sa apara copilul, dar cred totusi ca e bine sa avem niste limite.

In vacanta de vara vom merge cu fratele, cumnata mea si fiicele lor. Desigur, am intrebat-o si pe verisoara Ioana daca vrea sa vina cu noi. Mi-a raspuns clar si raspicat ca NU!
„Nu vin draga cu voi si cu copiii. E vacanta mea, singura din an, vreau sa ma simt bine. Si-asa tot anul imi face seful program, nu vreau si acum sa imi gandesc timpul in functie de masa si somnul copiilor vostri. Ii iubesc de mor dar una-i una, alta-i alta. ”
M-am hotarat. O sa incerc sa tin cont si de ceilalti, neconsiderand ca asta aduce vreun prejudiciu dezvoltarii armonioase a copilului meu.
O fi bine, o fi rau, numai viata imi va da raspunsul la aceasta intrebare….”, a scris Adela pe blogul ei.