Mike Godoroja, amintiri emoționante de Crăciun. Cum simte această sărbătoare?

Mike Godoroja este, putem spune, artistul emoție, trăire pe care o „respiră” prin toți porii, de la Apus la Răsărit, de la început până la final.

Acesta fiind profilul muzicianului, nu puteam să ne privăm de plăcerea de a discuta cu domnia sa despre Crăciun, invitându-l să-și amintească ce îl bucura în copilărie și, de asemenea, să povestească ce-i umple sufletul în present.

Mike, ce sentimente iti trezește Crăciunul?

De fiecare dată această perioadă îmi trezește în mine o emoție pe care o regăsesc în perioada copilăriei. Este ceva ce nu pot să-mi explic dar brusc apar  un entuziasm și o încredere în mine de neoprit. Imediat încep să mă gândesc la mama, la copiii mei, la soția mea, prietenii mei… Este o stare care vine de undeva anii mei fragezi.

Nu cred că mă voi mai putea schimba, oricâți ani vor cerne zăpada în părul meu .

Ce amintiri ai din copilărie apropo de această sărbătoare. Ai trăit vremuri în care Craciunul era un subiect tabu, cumva.

Dintotdeauna Crăciunul a însemnat părinții mei, a însemnat zilele în care i-am avut aproape și de asemenea așteptarea cadourilor, a cozonacilor care erau împrăștiați prin toată casa înveliți în folie cerată,. Poate cel mai frumos lucru era că nu simțeam nici un fel de tristețe. Deloc. Prietenii mă chemau cu sania afară, iar eu mă întorceam plin de omat și puneam mâinile înfrigurate  pe caloriferul care în acea vreme era cald, era fierbinte. Erau anii 70. La televizorul alb-negru vedeam Anda Călugăreanu, pe Dem Rădulescu și Toma Caragiu. Iar părinții mei aveau vizite în sufragerie aproape în fiecare zi până de Anul Nou.

Am trăit și Crăciunul  din vremurile de frig și cenușiu, de lipsuri și întuneric. Când Moș Gerilă era singurul personaj oficial agreat… Și în acea perioadă părinții mei s-au străduit să nu simt nimic din lipsurile pe care le îndura familia mea…nici eu și nici fratele meu Gabriel. Nu cred că românii perioadei teribile din anii ’80 ai comunismului romanesc al lui Ceaușescu se lăsau înfrânți în perioada de Crăciun. Așa cum de Paște plecau cu lumânările aprinse spre casă, așa și de Crăciun comuniștii îndestulați erau pur și simplu ignorați iar familiile renaștea din nou.

Cum ai ales sa le transmiti copiilor tai povestea acestei sărbători?

Cei doi copii ai mei, Ana Maria și Alexandra, gemeni fiind, au fost mereu împreună la orice eveniment din familie. Așa că povestea lui Moș Crăciun a fost mereu spusă de mine de când erau mici de tot și se uitau cu ochii lor mari direct în ochii mei și credeau fiecare fulg de nea din basmele pe care le citeam sau le inventam. Povestea fost mereu alta de la un an la altul până când au descoperit că de fapt bunicul Mihai era Moș Crăciun. Atunci cu un zâmbet șăgalnic am confirmat dar între noi a rămas și astăzi când au 23 de ani aceeași convenție și anume că sub pomul de Crăciun cadourile din partea mea sau a soției mele le aduce Moș Crăciun. Și asta ne face bine la suflet.

Aveți obiceiuri aparte în familie în aceasta perioada?

Nu știu dacă sunt obiceiuri aparte dar da avem. Cântăm. Ne place mult să cântăm și facem asta firesc fără vreun plan și o facem oricând în perioada de Crăciun .

Și mai este un obicei, acela de a ne povesti cât mai multe din viața noastră seara numai la luminițele de la pom. Și să bem o ciocolată caldă și să ne povestim.

Iti amintești care au fost cadourile de Crăciun care te-au împactat cel mai puternic?

Da, mi aduc aminte că mi-am dorit foarte mult un joc de fotbal la varsta de 6 ani, fotbal cu nasturi iar tata a făcut tot posibilul să-l găsească. Eu eram fericit pentru că astfel puteam organiza campionate europene și mondiale jos pe mocheta din camera mea, unde la casetofonul primit de la mama puneam publicul pe care îl înregistrasem în prealabil de la televizor.

Și aceste cadouri mi-au rămas în suflet până azi.

Ce faci anul acesta de Crăciun?

Avem un brad frumos. Iar copiii vin de la facultate de la Londra, bunica vine și ea, vin sora și mama Cristinei, soția mea și de-abia așteptăm să fim uite așa împreună !

Așa vreau să țin minte Crăciunul de anul acesta. Și mai e ceva vreau să cântăm !

Cum privești aceasta sărbătoare din punct de vedere culinar?

Este foarte simplu… Este o așteptare în fiecare an din partea bunicii: sarmale și salată boef și evident cozonaci cu nucă. Nimic altceva. Vrem s-o vedem pe bunica fericită.

Ce din Craciunul de alta data iti lipsește astăzi?

Tata… dar îl simt în suflet.