Laura Cosoi: ”Îmi doresc tare mult ca în momentul în care voi fi mamă să nu renunț la mine și la relația cu Cosmin!”

Zilele trecute am vorbit cu Laura Cosoi, într-o pauză, la repetițiile pentru piesa ”Belvedere”. Laura este de-o seninătate contagioasă, gândește pozitiv, a învățat să filtreze foarte bine informația care vine spre ea și nu se lasă atacată de energii care i-ar putea face chiar și cel mai mic rău. Am vorbit despre teatru, despre viața ei din afara scenei, dar și despre Laura Cosoi mama.

Laura, cum ești acum? Văd că extrem de ocupată?

Da. Dincolo de spectacolul ”Belvedere”, mai repet pentru ”Bădăranii”, în regia lui Cristi Toma, care se joacă la Teatrul de pe Lipscani și care va avea premiera, probabil, în decembrie. Apoi, joc în alte spectacole, evident, ”Vine barza”, am ”Chat! Chat! Chat!” si ”Reservoir Cats”. Mai mult decât atât, în martie anul viitor, am o premieră ”Din 10 n-a mai rămas niciunul”. Am foarte multe proiecte de teatru și asta mi-am dorit și mă bucur enorm, pentru că m-am axat foarte mult pe lumea teatrului, pentru că mi se potrivește și foarte bine și mă regăsesc în momentul acesta aici.

Teatrul este ca o terapie

Personal, sentimental, cum te hrănește teatrul, ce simți?

Cred că este vorba despre… Sunt niște sentimente pe care nu ai cum să le explici. Eu sunt o persoană temperamentală și plină de viață. Îmi place să simt adrenalina, iar teatrul pentru mine este adrenalină, iar dincolo de asta este o căutare în interior, a mea. Și o regăsire în același timp, pentru că fiecare personaj e parte din ce sunt eu și e o șansă în plus să scot ceva ce n-am știut, din interior. Teatrul este ca o terapie.

Ce le-ai spune oamenilor ca să-i convingi să vină la teatru?

Teatrul este un fel de terapie, așa cum spuneam și mai devreme. Atât pentru actor, dar și pentru spectator. Sunt momente în care te pierzi în scaunul acela și cred că ai nevoie să meditezi, să lași tot ce se întâmplă. Practic este un abandon, după ce vezi un spectacol, rămâi cu ceva. Din teatru rămâi cu lecții pe care poți să le înveți, rămâi cu o morală, te îmbogățești spiritual.

Îmi doresc să fiu mai bună pentru mine, pentru ca apoi să fiu mai bună pentru cei din jur

În afară de teatru și de această activitate, ce face Laura Cosoi în rest?

În rest… În primul rând am trimis tot materialul pentru cea de-a doua carte de bucate, la editura Curtea Vechea, așa că în curând voi scoate ce-l de-al doilea volum, care va fi și în limba engleză, de data asta. Sunt convinsă că va fi surprinzător pentru că nimeni nu se va aștepta la ce va fi, este complet altceva față de primul volum. Dacă primul volum a fost ceva despre familie, despre oamenii din viața mea, de data asta este despre mine și despre cum sunt e, despre cum am ajuns eu să fiu atentă la ce mănânc. De fapt, să-mi doresc să fiu mai bună pentru mine, pentru ca apoi să fiu mai bună pentru cei din jur.

Cum e Laura Cosoi?

Nu știu să-ți spun! Acum sunt liniștită și fericită. Fericită pentru că simt pe drumul pe care mi l-am dorit și care mi se potrivește. Nu fac niciun fel de compromis și am ajuns la acest lux pe care cred că mi-l permit de a alege destul de bine ce anume pot face, fără să fiu condiționată de alți factori externi.

Este foarte important să spunem și cum ai ajuns la acest… lux?

Este vorba despre alegeri și asumare. Este important să te maturizezi, să înveți ceva din lecțiile pe care ți le dă viața și să faci alegeri în care să crezi și pe care să le duci mai departe fără să te tot întorci de 100 de ori și să le reanalizezi. Eu întotdeauna am fost foarte directă și nu m-am uitat înapoi, iar instinctul întotdeauna m-a convins să-i dau credite, pentru că mi-a fost bine de fiecare dată când mi-am ascultat instinctul.

Să lăsăm egoismul și să lucrăm mai mult cu noi

Ești mai degrabă romantică decât pragmatică?

Sunt instinctuală. Sunt un om care merge pe instinct, față de soțul meu care este un tip pragmatic, este foarte calculat, este logic, el are latura asta… Eu cred că femeile trebuie să-și asculte instinctul.

Ce faci ca să te asiguri că ești sănătoasă, pentru că oferi multă atenție acestei zone, lucru povestit de tine chiar și mai devreme.

Pe blogul meu chiar am scris despre asta. În perioada asta, de exemplu, îndemn foarte mult femeile să meargă la controale, să-și facă Papanicolau, să-și facă o ecografie mamară, mai ales cele trecute de 40 de ani. Evident, este mult mai bine să previi decât să tratezi și cred că trebuie să ne asumăm că suntem pe lumea asta veniți și că nu este doar despre noi, ci și despre cei din jur care ne iubesc și pentru care noi avem o responsabilitate. Cred că suntem responsabili și pentru cei din jur, pentru că nu suntem singuri.

Trebuie să lăsăm egoismul…

Da, să lăsăm egoismul și să lucrăm mai mult cu noi. Ne împrăștiem în exterior, în superficial, în lucruri neimportante, în informații care nu contează. Mi-am dat seama că uit lucruri care nu mă privesc, lucruri pe care nu trebuie să le rețin. Secretele și lucrurile altora, chestiuni care nu-mi aparțin, nu sunt parte din viața mea, pe alea le uit primele și atunci îmi fac loc pentru lucruri care să-mi facă mie bine. Uităm de faptul că noi pe lumea asta suntem datori față de trupul nostru. Aceasta este cea mai mare datorie. Încercăm cumva să avem grijă de copiii noștri, să-i creștem, să-i hrănim, să-i ducem la școală, dar pe noi ne neglijăm, ne punem pe ultimul plan. Uităm de noi, din păcate, fără să realizăm că noi suntem cei mai importanți oameni din lume pentru noi. Noi fără trupul acesta care este o caroserie de care trebuie să avem grijă, n-am exista. Dumnezeu ne-a dat o viață de care trebuie să ne bucurăm și, din păcate, nu toți ne împăcăm cu asta, de aici și mulțimea de oameni care regretă că nu au făcut anumite lucruri când, din nefericire, este prea târziu.

Tu cum faci ca să ai grijă de trupul tău?

În primul rând, mi-l ascult. Învăț, sunt atentă la el, încerc să nu mă enervez, să mă temperez, mă rog foarte mult, meditez. Mă trezesc dimineață și primul lucru îmi dau răgaz, să-mi revin. Mă ridic mai întâi în fund, stau puțin și meditez, îmi ascult respirația, pur și simplu vin în viață, mă pregătesc pentru ce urmează să se întâmple în ziua respectivă. Apoi, încep cu ritualul de dimineață. Mănânc încet și îmi găsesc lucruri care să-mi facă bine. Beau foarte multă apă dimineața și apoi toată ziua este un progres continuu de a face lucruri care să-mi placă. Eu sunt un actor care chiar merge la spectacole, alături de prietenii mei, de soțul meu, mergem la film. Încercăm să ne facem viața cât mai frumoasă și să ne închidem ziua la fel, tot optimist. De ceva vreme, acum, încerc să renunț la tot ce înseamnă social media, chiar și televizor, cu două ore înainte de culcare, pentru că mi-am dat seama că noi nu ne închidem când trebuie, noi ne închidem forțat. Și ne închidem cum un bagaj care ne face rău, care nu ne lasă să ne odihnim.

Spuneai că joci într-o piesă de teatru ”Vine barza”. Hai să vorbim puțin și despre asta. Vine barza, Laura?

Doamne Ajută să se întâmple cât mai curând, atât pot să-ți spun. Cred că și aici este o lecție. Dumnezeu mi-a dat lecția să învăț să am răbdare. Și așa că aștept.

Mă trezesc dimineață și primul lucru îmi dau răgaz

Cum te vezi în postura de mamă?

Cred că mă văd destul de diferit față de ce văd în jurul meu. Am de gând să notez niște pași, niște lucruri pe care aș vrea să nu le fac, cu mintea de acum, dinainte de a fi instictivă. Oricum, mi s-a spus că în momentul în care devii părinte ți se schimbă complet perspectiva. Îmi doresc tare mult ca în momentul în care voi fi mamă să nu renunț la mine și la relația cu Cosmin. Nu știu… o să-ți povestesc mai multe atunci când o să fiu în situația asta.