Acum e zâmbitor și unul dintre talentele sale e acela de a aduce zâmbetul pe buzele tuturor. Însă Pavel Bartoș nu a avut deloc o copilărie ușoară după ce tatăl său a murit, iar el s-a trezit cap de familie la numai 16 ani.

A muncit pe brânci, așa cum face și în prezent, dar nu are regrete. De când tatăl său a trecut la cele veșnice, artistul a fost nevoit să preia frâiele și să aibă grijă de familia sa, chiar dacă era doar un adolescent.

A muncit în construcții încă de la 16 ani

Cum actor, prezentator la „Vocea României” și „Românii au talent”, de la PRO TV, Pavel a fost nevoit încă de mic să devină responsabil. Chiar dacă mergea la școală și muncea, a fost mereu „bona” surorilor sale și a luat viața în piept de foarte devreme.

După ce tatăl său a murit, Pavel s-a angajat ca zilier în domeniul construcțiilor.

Acesta nu a fost însă nici pe departe singurul său loc de muncă din perioada studiilor. Pavel a fost nevoit să câștige bani pentru familia sa, astfel că nu a avut de ales și a lucrat într-o mulțime de domenii.

„Am fost pus în fața faptului împlinit și a trebuit să găsesc soluții. A trebuit să devin bărbatul familiei. A trebuit să iau situația pe moment.(…). Citește tot articolul aici.

Pavel Bartoș a vorbit despre cea mai grea perioadă

Actorul a rămas orfan de tată de la vârsta de 16 ani, fiind nevoit să aibă grijă de surorile și de mama lui. Vedeta de la ProTV muncit din greu pentru a-și întreține familia

„Viața m-a învățat să fiu optimist. Viața m-a pus în niște situații în care a trebuit să găsesc soluții, dar n-am avut timp de gândire. Dacă aș fi avut timp de gândire, probabil că m-aș fi jelit mult. M-aș fi plâns mult, dar am fost pus în fața faptului împlinit și a trebuit să găsesc soluții. (…)

„Nici n-am realizat ce se întâmplă (n.r. când a murit tatăl lui). A trebuit să devin cumva bărbatul familiei, să-mi ajut familia. Nu mi-am pus întrebarea: „Dar oare merit eu chestia asta? Dar de ce mi se întâmplă mie?” Nu gândeam atât de elaborat. N-am avut timp de gândire și a trebuit să iau situațiile ca atare și cumva asta mă bucură pentru că de multe ori mă gândeam așa: „Bă, dar dacă aș fi cerut sfatul cuiva?” Citește tot articolul aici.