Ce sporturi au practicat vedetele în copilărie! Andreea Marin a facut handbal, Pepe box si Esca natatie

Acum cântă, prezintă știri sau emisiuni de succes, dar odată au fost și ei copii. Și ca orice puști, au făcut sport. De unii s-a „lipit” și au ajuns să practice chiar sportul de performanță, iar pentru alții a fost doar un hobby. Cu toții au rămas nostalgici acelor vremuri și mari iubitori de mișcare.

Andreea Marin – HANDBAL

„Am făcut dans, iar ca sport de performanță, handbal. Am făcut și tenis la nivel de amator. Sportul m-a învățat să fiu disciplinată în viață, să știu să fac față înfrângerilor”.

Dana Săvuică – NATAȚIE

„Din clasa întâi am plecat cu părinții în Sri Lanka și, timp de cinci ani, am făcut natație fiind în clasa de copii de diplomați înscrisă în clubul diplomatic la toate concursurile locale și naționale. Mergeam zilnic la bazin după școală. Am luat diplome și cupe, mai ales la bras și fluture”.

Florin Busuioc – VOLEI, ATLETISM

“În copilărie am făcut volei și atletism, dar îmi plac toate sporturile”.

Pepe – BOX

“Mi-au plăcut sporturile de contact, în special boxul, pentru care am făcut o pasiune și pe care l-am studiat în mod profesionist și în afara țării, dar nu am participat la concursuri. Cred că aveam trei ani și aveam mănușile de box în mâini. În boxa apartamentului bunicilor mei exista un sac la care se antrena fratele meu mai mare cu zece ani decât mine. Și el a făcut box, ca de altfel și tata, care a și ajuns campion național. Antrenându-se fratele meu, mă duceam după el să-l urmăresc și mă punea să mă bat cu celălalt frate, care era mai mare cu doi ani decât mine. Așa că „microbul” acesta a fost moștenit din familie. Îmi place foarte mult să fac și sport în aer liber”.

Andreea Esca – NATAȚIE

„Am început să fac înot pentru că ai mei hotărâseră să merg la o școală sportivă, iar acolo nu puteai intra decât dacă făceai deja un sport și treceai o probă eliminatorie. La șase ani știam așadar să înot bine și am fost selecționată să fac parte din echipa de natație a liceului. Sportul de performanță te învață să fii un bun soldat, să câștigi ca nimeni altcineva, să lupți ca nimeni altcineva, să te uiți mereu cu coada ochiului pe culoarul de alături ca să nu fii depășit, să nu abandonezi chiar dacă simți că te sufoci de efort. Pentru ca apoi senzația pe care o ai atunci când ajungi pe podium cu o medalie de gât sau cu o cupă în mână nu poate fi înlocuită cu nimic. Simți că ești cel mai puternic, că a meritat orice sacrificiu, că ești fericit, că ești bun. Eu, de fiecare dată când vine vorba despre gol în stomac, îmi amintesc de sunetul unui fluier prelung care mă anunță că a venit timpul să urc pe blocstart”.

Alina Pușcaș – HANDBAL

„Din copilărie am fost pasionată de mișcare, dans și sport. Pe la trei ani am început cu baletul care mi-a plăcut mult, dar nu am mai putut continua… Pe la opt ani am început dansurile moderne și handbalul care m-au ținut ocupată vreo patru ani. Am renunțat bucuroasă la handbal pentru că îmi era imposibil să nu mă întorc mereu de la antrenamente plină de vânătăi și cum eram tocmai la începutul perioadei de îndrăgosteli adolescentine, am considerat că nu dădeau bine asortate cu rochițele mele. În liceu am început cu dansurile de societate și fitness-ul. Aș fi continuat cu mare drag dansurile de societate, dar nu am avut niciodată noroc de un partener de lungă durată de aceeași înălțime sau care să fie la fel de pasionat. Iar dacă vorbim despre fitness, în perioada liceului eram în sală șase zile din șapte câte trei ore pe zi. Cu siguranță atunci eram în cea mai bună formă posibilă… între 14 și 19 ani … Off, uite cum trece timpul”.

Andi Moisescu – PATINAJ VITEZĂ, RUGBY

„Am făcut șapte ani de patinaj viteză de performanță. Am mai practicat, de asemenea, și rugby. Tocmai pentru că le-am practicat, aceste sporturi sunt și preferatele mele”.

Mihai Dedu – ATLETISM

„Am făcut atletism în tinerețe, iar visul meu a fost să particip ca sportiv la Jocurile Olimpice și am fost la un pas să-l împlinesc de două ori, și în 1988 la Olimpiada de la Seul și în 1992, la Jocurile Olimpice de la Barcelona. Din păcate însă, din cauza accidentărilor pe care le-am suferit nu am putut ajunge. Am avut un ghinion teribil de fiecare dată. N-am avut norocul să ajung ca sportiv la Jocurile Olimpice, dar am ajuns ca ziarist la cele de la Atlanta în 1996. Pot spune că așa mi-am văzut visul cu ochii”.

Magda Pălimariu – GIMNASTICĂ

“Sunt adepta unui stil de viață sănătos, care include și foarte mult sport. În clasele primare chiar am făcut doi ani de gimnastică, iar acum încerc să fac mișcare săptămânal”.

Mirela Boureanu Vaida – VOLEI

„Înainte de clasa I am fost la gimnastică în Iași, însă eram mult mai atrasă de lumea aceasta artistică, decât de sport. În schimb, prin clasa a IV-a mi-am dorit foarte mult să fac volei. Veniseră în școală câțiva profesori de volei pentru a recruta copiii talentați și din păcate nu m-au ales. Nu aveam înălțimea corespunzătoare. În acea zi m-am întors acasă plângând și am insistat la ai mei că trebuie să fac volei. Bineînțeles m-am dus și am făcut volei o perioadă… Am avut o voință fantastică, pentru că între timp descoperisem și eu că nu am înălțimea necesară. Sportul trebuie să fie o constantă în programul unui copil, nu un moft. Oricum, ca adult sunt mult mai atentă la acest aspect decât eram poate în copilărie”.

Florin Dumitrescu – POLO

„Polo este un sport de care sunt foarte atașat, mai ales că în clasa a doua am început și eu să practic acest sport. Am făcut polo de performanță la Steaua în jur de șase ani. Am și jucat cu câțiva dintre sportivii din lotul actual, care mi-au fost colegi: Tiberiu Negrean, Dimitri Goanță, Alexandru Ghiban. Sunt, așadar, sufletește foarte legat de acest sport”.