Maria Tereza: mituri si adevaruri despre viata erotica a uneia dintre cele mai influente femei ale lumii

Maria Tereza a Austriei, conducatoarea Sfantului Imperiu Roman pentru 4 decenii, s-a nascut in 1717 si a ramas in istorie drept una dintre cele mai influente femei din lume. Sub conducerea ei, Imperiul Romano-German a inflorit si cu toate astea ea nu a avut niciodata titulatura adecvata de imparateasa a acestuia, desi a trecut prin titulaturi de arhiducesa (Austria), regina (Boemia si Ungaria), Mare Principesa (Transilvania).

Fiica a imparatului Carol al VI-lea, aceasta a mostenit tronul datorita unei motiuni numite “Pragmatica Sanctiune”, adoptata de tatal sau inca de la nasterea ei. Controversele nu au intarziat sa apara, tocmai pentru ca in acea epoca era in practica patriarhatul, iar emanciparea femeilor era de neconceput. Maria Tereza avea sa fie prima femeie cu drepturi de a conduce Casa de Habsburg si Imperiul.

Frederic al II-lea al Prusiei a contestat legitimitatea Pragmaticii Sanctiuni in 1940 – anul instalarii Mariei Tereza la conducere, tocmai pentru ca acesta avea, la randul sau, pretentii la tron. Acesta a fost inceputul razboiului pentru Succesiunea Austriaca, razboi care a durat 8 ani si care a lasat Austria fara Silezia, dar care i-a si adus Galitia.

Biografii imparatesei pun pe seama acestui context atitudinea ei masculina. De la folosirea armelor si calaria de performanta – daca se poate spune asa – Maria Tereza nu se dadea in laturi de la nimic ce in mod normal, la vremea aceea, ar fi facut doar barbatii. Pasiunea pentru calarie si priceperea (se spune ca imparateasa calarea mai bine decat oricine din armata Austro-Ungara) a venit insa la pachet cu o legenda controversata, anume ca mostenitoarea tronului ar fi intretinut in mod repetat relatii sexuale cu armasarii familiei regale si ca astfel si-a gasit si sfarsitul, sub copitele unui cal biciuit in timpul actului sexual.

Printre zvonurile vehiculate a fost si nimfomania. Mai mult decat atat, despre imparateasa se spunea si ca obisnuia sa ii ucida pe amantii ei dupa actul sexual. Aceasta legenda ne implica intr-o oarecare masura si pe noi, pentru ca locul crimelor ar fi fost Castelul Martinuzzi din Vintu de Jos, Transilvania. Localnicii spuneau la acea vreme ca metoda crimei era ingenioasa si infricosatoare: Maria Tereza isi invita iubitii intr-o camera de la etaj si apoi tragea de o maneta care desprindea podelele si dedesubt era dotata cu sabii in care acestia cadeau si mureau pe loc. Cadavrele ajungeau apoi in Mures, printr-un tunel.

Cercetarile istorice ulterioare nu au confirmat insa nici vizitele la Vintu ale imparatesei, nici configurarea mitologica a camerelor respective in castel. Cat despre episoadele de zoofilie si mitul despre moartea Mariei Tereza, se pare ca nici acestea nu ar fi veridice.

Conform documentelor, imparateasa a trecut in nefiinta in 1780, la varsta de 63 de ani, din cauza unei hemoragii cerebrale.

Zvonurile despre apucaturile de zoofilie au aparut, se pare, din randul celor care lucrau la grajdurile imparatesti, persoane de etnie rroma, etnie vizata in reformele Mariei Tereza, care a incercat o “civilizare” fortata pentru acestia, prin masuri care includeau introducerea taxelor, interdictia de a folosi limba natala si schimbarea denumirii etniei cu echivalentul austriac al expresiei “taran nou”.

In realitate, Maria Tereza a fost o femeie extreme de religioasa si o sotie devotata lui Francisc Stefan de Lorena. Cei 11 urmasi ai acestora au alimentat si ei zvonurile privind apetitul sexual de nestavilit al imparatesei, desi aceasta a ramas fidela sotului si dupa decesul acestuia, chiar daca el avusese in timpul vietii conjugale numeroase aventuri, conform surselor biografice.

Satula de scaparile sotului, imparateasa a luat si masuri: intre 1751 si 1769 a infiintat si contribuit la functionarea Comisiei de Castitate, menita sa ii pedepseasca pe barbatii casatoriti infideli, de obicei din randul nobilimii, cu amenzi si retragerea gradelor militare in caz de adulter.

Pe de alta parte, femeile aveau de ispasit ani buni in manastiri. Prostituatele erau inchise in penitenciare si obligate la munca fortata. Daca o femeie cu sange albastru si educatie aleasa si cu un mariaj in general armonios a reusit sa atraga asemenea zvonuri asupra sa, nici nu ar trebui sa ne surprinda atitudinea ei fata de femeile usoare si fata de sotii infideli.