In timp ce multi nevazatori prefera sa traiasca inchisi in casa in majoritatea timpului, ei fac fix opusul.
Romanii nevazatori care au castigat un concurs de escalada in Europa sunt de laudat. In Romania traiesc peste 100.000 de persoane cu probleme de vedere. In majoritatea timpului, acestia sunt ingrijiti de rude si petrec mult timp in casa. Ies pe strada foarte rar si atunci sunt insotiti. Dar sunt cativa romani care au reusit sa devina alpinisti de exceptie, cu toate ca nu vad.
Răzvan Nedu, campion european la paraclimbing: „Cred că acum dacă ai opri pe cineva pe stradă şi ai întreba: crezi că poţi să te caţeri legat la ochi? Cred că toată lumea ar spune că eşti nebun şi că e imposibil să faci asta. Şi asta e inclusiv mentalitatea persoanelor cu dizabilităţi de vedere sau care nu văd deloc. Eu am zis că nu pot să fac aşa ceva, iar făcând asta mi-am demonstrat mie că pot mai mult decât cred şi atunci încerc să dau cât mai mult.
Pentru oricine care ar veni să se caţere la o sală de căţărat şi are o deficienţă de vedere, de auz, orice deficienţă ar avea şi să interacţioneze cu alte persoane şi acele persoane să nu-l izoleze, bă, tu stai aici că ai deficienţă, şi că nu poţi să faci asta şi că nu ştiu ce. Ei, de fapt, să te ajute pe tine să te caţeri, e super tare să fii băgat în seamă de alţii, nu?”
Claudiu Miu, antrenor: „Încă din primele zile în care ei vin la escaladă observăm mici schimbări, îmbunătăţiri în vieţile lor. Fie că vedem bucuria lor şi vedem ce înseamnă asta pentru ei, partea de aventură, partea de căţărat. Folosesc echipamentele, sfoara, se dau în leagăn, în balans, joaca asta care e o aventură până la urmă. Ei descoperă o nouă lume, lumea asta a căţăratului în care ei trebuie să caute fiecare priză, fiecare mâner, fiecare mişcare, trebuie să le găsească, cele mai potrivite, cele mai bune, trebuie să facă o hartă, încep să le memoreze.”
Răzvan Nedu: „În cazurile puţine, avem semaforul cu sunet, dar de cele mai multe ori, chiar de e aşa sau nu, mă bazez după maşini. Adică, şi tu poţi să încerci, închide doar ochii şi ascultă maşinile şi îţi dai seama când trec, care maşini trec. Atunci ştii când poţi tu să treci şi când nu.”
Ştefania Nedu este mama a doi tineri nevăzători. I-au trebuit ani întregi ca să înțeleagă că obiceiul de a face ordine zilnic în casă îngreunează viața copiilor ei.
Ştefania Nedu: „La început schimbam lucrurile şi la Ana şi la Răzvan, când veneau de la şcoală ei nu le mai găseau unde erau puse, eu le mutam în alt loc. Se supărau, că de ce le mut, că de ce le pun acolo şi nu le las unde erau. Le-am zis că aşa sunt eu, să le mut, să le aşez, să şterg. Îmi spuneau să nu le mai mut, că nu ştiu după de unde să le ia. Trebuia să meargă pe bâjbâite şi din cauza asta. Mi-a fost foarte greu la început, eram încurajată să nu mai plâng, să nu mă mai supăr, că o să fie bine. Mai mult naşul nostru m-a încurajat, că zice că aşa a vrut Dumnezeu. Asta e încercarea, ştiţi, poate aşa a fost să fie.
O sală de escaladă din Bucureşti este locul în care Răzvan Nedu, un tânăr nevăzător în vârstă de 21 de ani, a devenit independent. Escalada i-a dat cel mai important lucru: curajul de a-și depăși limitele.
Răzvan Nedu, campion: „La început a fost ideea de a intra într-un mediu nou, într-un mediu în care foarte mulţi nu aveau o dizabilitate şi a fost diferit şi interesant ca interacţiune. Totodată, am fost nevoit să merg la săli, unde se ţin antrenamentele şi să merg singur. Pentru că nu poate să vină mereu cineva cu tine şi pentru că de la o vârstă ajungi şi tu să te incomodeze şi să te enerveze, îţi doreşti independenţa. Totodată, practicându-l din ce în ce mai mult şi dorindu-mi să fac performanţă a ajuns să devină o rutină, un lucru în jurul căruia se învârte activitatea mea de zi cu zi. În fiecare zi ştiu că am antrenamente şi alea sunt ştiute, sunt punctate, restul lucrurilor sunt înainte sau după antrenamente.”
Afla mai multe despre ei, doar aici!