Fotbalul romantic, interbelic

Înainte de al doilea război mondial și de comunism, fotbalul românesc, ca mai tot restul existenței naționale, avea un farmec aparte.

Înainte de echipele ”de partid”, apărute majoritatea la finalul anilor ’40 și rămase celebre până azi,fotbalul era o afacere 100% privată, cu nume exotice pe prima ligă, precum Carmen, Chinezul, Venus, Ripensia sau United Ploiești.

Și, dacă astăzi fotbalul este privit mai degrabă ca un sport pentru mase, ocolit de intelectuali, nu era și cazul vibranților ani ’30. Puțină lume știe, de exemplu, că marele Camil Petrescu a colaborat o bună bucată de timp cu revista Fotbal, la sfârșitul anilor ’30. Cronicile acestuia, păstrate în câteva biblioteci și volume, erau delicioase. Vorbeau despre ”simpaticul Bindea, atât de rapid încât pare să fie ubicuu pe teren” sau povesteau, cu o mână ușoară și naturalețeainconfundabilă a marelui scriitor, un banal moment de reculegere: ”La începutul reprizei a doua, arbitrul a fluierat un minut de tăcere, mi se pare pentru un jucător străin, mort de curând. S-a făcut brusc o imensă tăcere – tăcerea a vreo 20 de mii de oameni. Se auzea doar în depărtare rumoarea orașului.”

Primul meci de fotbal din București s-a jucat undeva lângă șoseaua Kiseleff în 1907, dar românii s-au mulțumit doar cu privitul, pentru că partida s-a disputat între o echipă de englezi și una de nemți, veniți toți la muncă în industria textilă sau petrolieră din zonă. Cât despre prima echipă românească a capitalei, aceasta a luat numele străzii unde copilăriseră formatorii ei: Colțea, apărută în iunie 1913. Nu a apucat să facă multă vâlvă, pentru că toți fondatorii au fost recrutați pe front. Dar abilitățile de sportivi probabil că i-au ajutat, pentru că, din 33 de jucători plecați la război, doar 2 au murit, iar 6 au fost decorați. La alți câțiva ani, în 1927, Colțea, echipa copiilor care băteau mingea pe lângă celebrul spital bucureștean, ajungea campioană a României la fotbal.

Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic