Un monstru își înfige gheara în fabrica realității și începe să-și facă loc
Scriitorii și intelectualii care scrijeleau la romane și răvașe amoroase până târziu în noapte nu se culcaseră încă, când cele mai vrednice categorii sociale ale timpului, florăresele și vânzătorii de ziare, erau deja îmbrăcați și gata de treabă. Spuneau că New York-ul mileniului trei nu doarme?
Să fi văzut Bucureștiul anilor ’30! Aproape nici o clipă de liniște pe străzile mustind de viață ale orașului. Ca și astăzi, încă de cu zori, la 5 dimineața, șinele celor 30 de linii de tramvai care înțesau orașul începeau să duduie sub greutatea locomotivelor și a vagoanelor și a muncitorilor (a treia categorie, în ordinea trezirii) care le ocupau.
Este, după cum am mai amintit aici, și perioada în care tehnologiile de tot felul explodează, în oraș. Progresul industrial amețitor are darul de a-i înfricoșa teribil pe mulți români, în special pe cei din capitală. Un fragment din presa vremii aproape că strigă la cititor: ”Viața modernă, cu mișcarea ei vertiginoasă, simbolizată prin otomobil și aeroplan și cu încordata și necontenita luptă pentru trai, a redus la minumum orele de contemplare.”
Aflați încă la multe decenii distanță de apariția internetului, bucureștenii dintre cele două mari războaie resimțeau deja o acută însingurare și înstrăinare, după toate aparențele caracteristice oamenilor vremii.
Trecutul era constant idealizat, în mass media, iar prezentul și viitorul sunt privite cu mâhnire, chiar furie. Nici artiștii în vogă și recunoscuți ai momentului nu sunt măcar tolerați, nemaivorbind de apreciați. Pe un colțișor aproape invizibil de masă, pe terasa la Capșa, șade scris cu briceagul un mesaj la obiect, extrem de caracteristic pentru atitudinea generală din epocă: ”Massis e cam cretin”.
Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația