Tumultuoasa istorie a hotelului Cișmigiu
Hotelul s-a numit inițial Palace și a fost construit în 1912, fiind prima clădire construită pe un bulevard astăzi încărcat de istorie: Regina Elisabeta. Până la al doilea război mondial, el a fost proprietatea celui care l-a și proiectat: arhitectul aromân Nicolae Nacu Pissiota. Ulterior hotelul a fost naționalizat și, la fel ca multe alte branduri interbelice ajunse pe mâna statului comunist, importanța și prestigiul său au scăzut, ba chiar s-au prăbușit.
Până în 1941, hotelul era nu doar un simbol al Bucureștiului, ci și un reper mondial în ceea ce privește luxul și confortul oferite. Pereții celor 200 de camere erau tapetați cu foiță de aur, iar poziționarea sa excelentă îl făcea extrem de căutat de către numeroșii străini veniți în România, fie pentru afaceri ori de plăcere.
În timpul celui de-al doilea război mondial hotelul a fost lovit de o bombă care i-a străpuns plafonul și a ajuns până la etajul 3, dar care din fericire nu a explodat.
După preluarea de către comuniști, survenită la 1948, hotelul și-a început o degradare constantă: închis în 1970, devine cămin al studenților de la teatru și film din 1989. Reputația localului suferă o nouă lovitură atunci când o studentă la ATF care locuia acolo moare căzând în casa liftului, fapt care a făcut o trupă celebră în anii ’90 să compună chiar o piesă deloc măgulitoare pentru condițiile oferite de celebra clădire.
În 2004, hotelul a fost însă achiziționat de o firmă spaniolă și recent renovarea lui a luat sfârșit. Astăzi, Cișmigiul a redevenit acel loc special și încântător de unde te poți bucura din plin de frumusețile orașului. Și la parterul lui există și o cârciumă la fel de celebră și de importantă, pentru istoria recentă a Bucureștiului, a cărei poveste o vom spune, cum altfel, în episodul viitor.
Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația