Tragedia de care nu a vorbit nimeni la Revoluție. Tinerii uciși pentru că au cântat colinde
30 de ani de la Revoluție. 30 de ani în care am aflat povești care mai de care mai triste, mai pline de nedreptate sau am descoperit imagini pe care nu ni le puteam imagina nici în cele mai cumplite coșmaruri.
Timișoara a fost primul oraș în care au avut loc proteste, în urmă cu trei decenii, dar și primul loc în care au murit tineri nevinovați, singura lor ”vină” fiind cea că și-au dorit un alt viitor pentru ei și pentru copiii lor.
Luni, 18 decembrie 1989, la Timișoara era impusă starea de necesitate. Orașul arăta ca după asediu. Se trăsese până târziu în noapte, muriseră peste 60 de oameni și peste 200 fuseseră răniți. Dar asta nu avea să-i oprească pe demonstranți. Ba dimpotrivă: Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!
”Această înțelegere de către conducerea dictatorială a țării că rezolva situația prin a trage, a deschide focul împotriva manifestanților, nu a făcut altceva decât să îndârjească manifestanții. Am fost mult mai hotărâți să rămânem în stradă. Pe mine personal, faptul că armata a tras în propriul popor m-a marcat foarte mult. Sigur că toată lumea s-a retras, dar hotărâtă ca a doua zi, în 18, să continue. Să iasă în stradă și să continue protestele.
Foarte mulți auzisem și știam că au dispărut prieteni, colegi, rude. „Morții nu ne lasă!”, asta s-a strigat atunci. „Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!”. Ne-au îndârjit. În 18 orașul arăta ca după război, dar asta nu a însemnat că lumea nu a ieșit. Am ieșit. Am fost pe stradă. Doream să se termine ceea ce am început. Doream acea libertate. Ne împingeau din spate victimele din 17”, spune la 30 de ani distanță istoricul și revoluționarul Gino Rado, citat de rfi.ro.
Unul din episoadele extrem de sângeroase, de nedrepte, de neconceput, a fost cel petrecut, tot la Timișoara, când un grup de tineri cu lumânări aprinse în mâni a încercat să cânte colinde pe treptele Catedralei Mitropolitane.
În volumul ”Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”, revoluționarul Marius Mioc prezintă relatările unui martor ocular despre episodul uciderii acestor tineri, pe treptele Catedralei. Atunci când mulţimea a strigat “Soldaţi, uniţi-vă cu noi!”, militarii au urcat în TAB-uri şi le-au pornit prin faţa manifestanţilor înspre staţia de tramvai, pentru a împrăştia mulţimea de acolo.
“Când TAB-urile au trecut prin faţa noastră, miliţienii au tras un foc de avertisment. Noi ne-am îmbulzit să intrăm în catedrală. Catedrala are uşă dublă, dar la îmbulzeală, una din uşi s-a închis. Stăteam ghemuiţi, încercând să ne strecurăm înăuntru. Eu şi încă o persoană, despre care mai apoi am aflat că se numea Sorin Leia, am ridicat capul să vedem ce se întâmplă, când s-a tras o rafală printre noi, de jos în sus.
Leia Sorin a fost nimerit în mijlocul frunţii. Glonţul care a ieşit din capul lui m-a atins şi pe mine la baza gâtului, în partea dreaptă. Am simţit ca o arsură, am băgat capul «la cutie» şi m-am strecurat încet-încet înăuntru. Nişte tineri au văzut că Leia e împuşcat şi l-au târât în Catedrală. Deşi împuşcat în frunte, Leia nu pierduse mult sânge şi încă mai respira. Când capul i-a atins cimentul, brusc s-a făcut sub cap o baltă de sânge”, a consemnat, pe blogul său, Marius Mioc, citându-l pe martorul ocular Gliguţă Avram.
”Orașul era împânzit de armată, de patrule, de blindate. Dar și lumea circula, în grupuri mai mici, dar se circula. Evident că se evitau grupurile masive, dar se circula. Spre seară a fost acel episod cu catedrala mitropolitană, unde tinerii au încercat cu lumânări aprinse să cânte și colinde. Atunci s-a tras și au murit oameni nevinovați și tineri pe treptele catedralei. Lucrurile nu s-au terminat”, mai spune istoricul și revoluționarul Gino Rado.
Mesajul regelui Mihai către români în 1989
Aflat în exil, la Veroix, Regele Mihai le-a transmis un mesaj de solidaritate și încurajare românilor la 18 decembrie 1989. Mesajul a fost înregistrat la un casetofon, acasă, cu ajutorul soției sale, Regina Ana. Caseta a fost trimisă postului BBC, iar la români le-a fost transmis prin intermediul postului de radio Europa Liberă.
”Sunt cu gândul şi cu sufletul alături de voi, sunt ca şi voi îngrijorat când aflu cruzimea cu care reacţionează cei de la Putere atunci când cereţi doar drepturile cele mai elementare şi totuşi şi totodată am şi aveţi mari speranţe fiindcă luaţi cuvântul, manifestând. Fiindcă nu vă mai temeţi, fiindcă prin însăşi sălbăticia represiunii întelegeţi şi întelegem cu toţii că le e frică de voi celor de la putere. Manifestaţi paşnic cu lozinci care să le spuie care vă sunt năzuinţele. Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile. Nu îi provocati, fiţi paşnici, dar demni. Cu Dumnezeu înainte!”, le-a transmis fostul suveran românilor.