Toți erați curioși să aflați asta! Care este cel mai mare secret a lui Andi Moisescu: ”… doar asta mă ține viu!”

23 03. 2020, 22:24

Emoția… Despre asta vorbește Andi Moisescu, iar noi înțelegem perfect sentimentul, mai ales acum. Pe de altă parte, într-o perioadă în care toată lumea vorbește despre epidemia de coronavirus, ne propunem să ne amintim puțin că există și altceva.

Andi Moisescu a vorbit, în exclusivitate pentru ciao.ro, despre viața lui și „Românii au talent”.

„Îmi place să fiu surprins plăcut de fiecare dată”

Andi, ce plusuri ți-a adus show-ul „Românii au talent” în viața personală? Ce ai învățat din ce ai văzut?
„Românii au talent” e show-ul care într-adevăr mi-a îmbogățit viața. Experiențele pe care le-am trăit eu până acum acolo sunt realmente priceless. Am râs cu poftă, am fost emoționat la modul cel mai sincer și-am învățat să nu mai spun niciodată că nu mai are ce să mă mai surprindă, pentru că le-am văzut pe toate. Întotdeauna va apărea ceva nou și complet neașteptat. În plus, lecțiile de viață ale unora dintre concurenți chiar mă fac să o iau mereu de la capăt, chiar și atunci când cei mai mulți ar spune că nu se mai poate.

Cum i-ai caracteriza pe ceilalți membri ai juriului?
Fiecare reprezintă un reper în categoria lui și asta cred că spune totul. E o onoare pentru mine să împart toate momentele astea minunate împreună cu ei. Cum îi văd eu dincolo de ceea ce văd telespectatorii e mai puțin important. Ce pot să te asigur e că fiecare dintre ei i-ar surprinde și mai plăcut pe oameni, dacă ar avea ocazia să-i întâlnească în particular și să petreacă măcar câteva ore împreună cu ei.

„Ceea ce fac și aproape tot ce se întâmplă în jurul meu îmi provocă emoție”

Îți mai aduci aminte de vreun concurent care să te fi impresionat până la lacrimi sau unul care să te fi speriat maxim?
Cel mai recent exemplu care m-a impresionat până la lacrimi e Erno Varga. Mi-am stăpânit cu greu lacrimile, dar emoțiile mele au fost evidente în glas. Apăsarea butonului auriu într-un astfel de moment a venit de la sine. La capitolul sperietură, am tot ceva recent, din sezonul ăsta în minte. Indienii care păreau scăpați de la nebuni. Încă mă mai întreb cum au ieșit de pe scenă exact atâția cât au și intrat, în condițiile în care și-au ars la propriu ciocane unde nu vedeau cu ochii, fiind practic legați la ochi.

Care crezi că sunt principalele trei calități pe care orice câștigător al show-ului ar trebui să le aibă?
În primul rând ar trebui să aibă un talent. În al doilea ar trebui să poată surprinde audiența și după faza preselecțiilor. Și al treilea, poate cel mai important, ar trebui să simtă cum să ajungă la sufletul românilor, pentru că doar voturilor lor îl pot transforma, în final, în marele câștigător.

De ce ești ești tu un telespectator „Românii au talent”?
Pentru că îmi place să fiu surprins plăcut de fiecare dată.

Andi, care sunt chestiunile care îți provoacă emoție în viața de zi cu zi?
Cam tot ceea ce fac și aproape tot ce se întâmplă în jurul meu îmi provocă emoție. Unde mai pui că, în fond asta-i meseria mea, de fapt. Să jonglez cu emoții. Viața mea toată e o emoție și cred că exact asta mă ține viu.

Cum ai „desena” acele clipe perfecte alături de ai tăi dragi?
N-am nici pic de talent la desen. De-aia prefer să trăiesc pur și simplu clipele astea. Important e doar să-mi fac timp pentru ele într-o viață din ce în ce mai aglomerată. În ce mă privește, e destul de simplu. Pentru mine perfecte sunt și clipele în care ne distrăm cu matematica, dar cred totuși că, de departe, cei doi copii ai mei mă preferă mai mult în vacanțe, când devin cel mai bun partener de viață al lor.

Andi, ce-ți provoacă piele de găină în general?
Emoția pozitivă. Doar ea. Și doar atunci când vine împreună cu autenticitatea.

Andi, ce fel de tată ești, unul permisiv sau unul autoritar?
Sunt un tată care încearcă să înțeleagă, să accepte și să ajute.

„Am încercat mereu să rămân un om normal, cu capul pe umeri și picioarele pe pământ”

Ce crezi că înseamnă să fii un tată bun?
Exact ce-am spus mai sus. Nu dețin niciun adevăr. Deci, nu-mi rămâne decât să mă străduiesc. Să înțeleg, să accept și să ajut.

Care sunt regulile pe care este musai să le păstrați în familie, fie că vorbim despre adulți, fie că vorbim despre cei mici?
N-am stabilit nicio regulă. N-a mai fost nevoie. Forța exemplului le-a rezolvat pe toate de la sine.