Stephanie de Monaco, copilul teribil al Familiei Regale de Monaco! Detalii nestiute din trecutul ei: cum a ajuns sa aiba relatii cu barbati din alte lumi

Stephanie Marie Elisabeth s-a născut pe 1 februarie 1965, în însoritul Palat din Monte Carlo. Este al treilea și cel mai tânăr vlăstar regal al cuplului format din Regele Rainier al III-lea și Prințesa Grace Kelly. Soră a Prințului Albert de Monaco și a Prințesei Caroline, Stephanie și-a moștenit numele de la stră-stră-stră-străbunica sa, Stephanie de Beauharnais, Ducesă de Baden. În calitate de descendentă legitimă a Ducilor de Polignac, pe linie paternă, prințesa Stephanie a avut încă de la naștere acest titlu nobil. Pe linie maternă, Stephanie are însă rădăcini irlandeze și germane.

Dublă cetățenie de viță nobilă

Încă dinaintea nașterii primului descendent al cuplului regal de Monaco, în 1957, aceștia au cerut Departamentului de Stat al SUA ca toți urmașii lor direcți să primească la naștere dublă cetățenie, de Monaco și de Statele Unite ale Americii. Nici nu s-ar fi putut altfel, cu o mamă atât de celebră la Hollywood și cu un tată rege în probabil cel mai bogat și mai apărat Principat.

Un talent înnăscut, cultivat și dus la rang de artă

În copilărie, Prințesa Stephanie a urmat lecții de dansuri clasice și a studiat pianul. Mai târziu, în anii 70, când devenise deja elevă, și-a manifestat interesul și pentru gimnastică, participând la Olimpiadele din 1974 și 1979. Tot în această perioadă s-a dedicate și echitației. Chiar și în ziua de azi, în ciuda vârstei destul de înaintate deja, prințesa rămâne activă, practicând activități precum natația, skiul acvatic și sporturile de iarnă. În 1978 și 1979, Prințesa a fost câștigătoarea Grand Prix-ului de gimnastică al Parisului.

Prințesa Grace de Monaco spunea despre fiicele sale, Stephanie și Caroline, că sunt calde, strălucite, amuzante, inteligente și capabile, adaptate perfect vremurilor pe care le trăiau. Acestea nu doar că erau eleve cu rezultate foarte bune, dar se pricepeau și la sporturi, skiatul și înotul fiind preferatele lor. Ambele știau să gătească, să coasă, să cânte la pian și să călărească, pline de grație, caii familiei regale. Conform unui interviu acordat de Prințesa Grace revistei People în 1982, fiicele sale erau, mai presus de toate, conștiente de poziția lor și empatice cu toți cei din jur. Tot Grace i-a atribuit fiicei sale Stephanie titlul de ”copil teribilist”.

Stephanie și-a început studiile la Școala Catolică de Fete Saint-Maur din Monaco. Ulterior, aceasta a continuat să învețe la Paris, la Școala Dupanloup, unde a dobândit și Certificatul General Francez de educație – echivalentul Diplomei de bacalaureat, în 1982. Prințesa vorbește fluent franceză, engleză, monegască și italiană.

Moartea cumplită a Prințesei Grace Kelly și impactul puternic al acesteia asupra vieții Prințesei Stephanie

Viața Prințesei Stephanie s-a schimbat total în toamna lui 1982, pe data de 13 septembrie, când ea și mama ei, fosta actriță Grace Kelly, au suferit un accident de mașină cumplit. Cele două se întorceau la Monaco de la casa lor de vacanță Roc Agel din Franța când mașina condusă de Grace Kelly s-a răsturnat pe o stâncă. Prințesa mamă și-a pierdut viața în ziua următoare, iar Stephanie, care avea pe atunci doar 17 ani, a suferit vătămări serioase, printre care și o vertebră ruptă.

Declarațiile oficiale au fost că Prințesa Grace a suferit un atac de cord în timp ce conducea și a pierdut controlul autoturismului pe un drum de munte. Zvonurile nu au încetat însă să apară, iar multe dintre acestea o acuzau pe Stephanie de decesul dureros al celei care i-a dat viață.

Numeroși ziariști și chiar și o parte din familie au bănuit-o pe prințesă că s-ar fi aflat chiar ea la volanul automobilului în momentul producerii accidentului, însă aceasta a infirmat public toate aceste zvonuri într-un interviu din 1989. Stephanie și-a fracturat o vertebră în zona gâtului în accident și nu a putut fi prezentă la funeraliile mamei sale, lucru care a dat și mai multă apă la moară presei vremii. Recuperarea a durat aproape un an după accident, timp în care prințesa a fost spitalizată și tratată de către cei mai buni medici.

Accidentul care i-a ucis mama a continuat să o bântuie pe Stephanie în anii care au urmat. Aceasta a clarificat situația cu mulți ani mai târziu, în momentul când a acordat un interviu autorului Jeffrey Robinson, care a scris biografia ”Rainier și Grace: Un portret intim”. Prințesa a spus că ”încă nu poate coborî pe drumul acela, nici dacă mașina este condusă de altcineva” și că mereu își roagă însoțitorii sa urmeze varianta ocolitoare. ”A fost o presiune uriașă asupra mea, deoarece toată lumea a spus că eu conduceam mașina, că a fost vina mea, că eu mi-am ucis mama; nu este ușor să trăiești cu asta când ai doar 17 ani”, a declarat prințesa. ”După ce mi-am depășit furia, după ce am trecut peste nedreptățile din interiorul meu, în loc să-mi plâng de milă, mi-am spus că dacă nu am murit, înseamnă că există un motiv pentru supraviețuirea mea, că am un loc pe lume și că trebuie doar să îl găsesc”, i-a mai spus Stephanie biografului mamei sale.