Sărbătoare mare pe 23 noiembrie – dezlegare la pește + Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina
Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina. În această lună în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Amfilohie, episcopul Iconiei.
Acest sfânt, după ce a trecut fiecare treaptă bisericească şi a strălucit cu nevoinţă şi dumnezeiască cunoştinţă, a fost hirotonit episcop al Iconiei, cu voinţa lui Dumnezeu şi alegerea a tot poporul, în vremea împăraţilor Valentinian şi Valent, ajungând încă şi până în vremea marelui Teodosie şi a fiilor lui, în anii 374, învăţător făcându-se al dreptei credinţe şi cu vitejie stând pururea pomenitul împotriva eresurilor lui Arie şi ale lui Macedonie şi ale lui Eunomie, din care pricină, multe prigoniri şi necazuri a răbdat de la cei necredincioşi. Acesta s-a arătat împreună-nevoitor al părinţilor celor 150 ce s-au adunat la Sfântul şi a toată lumea la doilea Sinod împotriva lui Macedonie Pnevmatomahul (adică luptătorul împotriva Sfântului Duh), fiind unul dintre ei, în anii 381.
Sărbătoare mare pe 23 noiembrie – dezlegare la pește
Iar după ce marele Teodosie a dat stăpânirea părţilor apusului Europei lui Valentinian cel tânăr şi a biruit pe tiranul Maxim, s-a întors la Constantinopol. Atunci marele Amfilohie, intrând la împăratul, l-a rugat să alunge pe arieni. Şi fiindcă împăratul nu voia aceasta, a aflat acest minunat părinte o măiestrie prin care a putut să înduplece pe împărat.
Căci mergând la împărat, a salutat pe Teodosie ca pe un împărat, iar pe Arcadie, fiul lui, care atunci fusese uns nou împărat, l-a salutat în chip prea înjositor. Deci mâniindu-se pentru aceasta Teodosie, a socotit necinstea fiului său arătată necinste adusă lui. Atunci sfântul preaînţelepţeşte a arătat lucrul, zicând: „Vezi, o împărate, cum nu suferi necinstirea fiului tău şi te mânii? Aşa să crezi că şi Dumnezeu şi Tatăl, asemenea Se întoarce şi urăşte pe aceia care hulesc pe Fiul Său şi zic că Acesta este mai prejos decât Tatăl”. Atunci socotind lucrul împăratul, îndată a scris lege ca să fie izgoniţi ereticii departe de la cei drept-credincioşi. Iar pururea pomenitul acesta Amfilohie mulţi ani a păstorit turma lui Hristos şi a alcătuit învăţături drept-credincioase; şi ajungând la adânci bătrâneţi, s-a odihnit în pace.
Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina
Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?
Duminica a 26-a după Rusalii (Ev. Luca 12, 16-21)
(Lc. 12, 16) Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina.
Ce face bogatul, înconjurat demulțimi nesfârșite de binecuvântări? În dificultate și nehotărât, folosește cuvinte ale săracilor, spunând: Ce voi face? Nu se gândește la cele viitoare, nu-și ridică ochii la Dumnezeu, nu găsește ca fiind vrednice de agonisit acele comori ale sufletului care se află în cer. Nu prețuiește dragostea pentru săraci și nici nu dorește răsplata ce aceasta o aduce. Nu este alături de cei aflați în suferințe și nici nu este mișcat sau trezit de mila față de ei. Mai fără de minte decât atât, își adună pentru tot restul vieții sale, de parcă ar putea lua ceva cu el din cele ce se află pe acest pământ și spune în sinea sa: voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te”. Bogatule, ar spune unii, ai hambare pentru roadele tale, dar de unde îți vei lua anii? Căci, din porunca lui Dumnezeu, viața ta tocmai s-a scurtat. Căci Hristos ne spune că Dumnezeu i-a răspuns acestuia, spunând: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?
(Lc. 12, 16) Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina.
Bogăţia cuiva slujeşte la răscumpărarea lui (Pilde 13, 8). Acest nebun nu a avut acest fel de bogăție. Evident, el nu și-a răscumpărat sufletul ușurând povara săracilor, căci el își aduna averi pieritoare. Repet, își aduna comori pieritoare, în timp ce era pe punctul de a-și pierde sufletul, neoferind nimic Domnului în fața Căruia urma să se înfățișeze. Cum va ști unde să privească atunci când la judecată va începe să audă cuvintele: Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc?Plănuia să-și umple sufletul cu desfătări necumpătate și zadarnice și cu mândrie, nesocotind pântecele celor săraci. Nu a înțeles că pântecele săracilor sunt cămări mai trainice decât hambarele sale. Poate că ceea ce aduna el în hambarele sale era chiar atunci prădat de către hoți. Dar, dacă ar fi adunat averi în pântecele săracilor, ar fi fost desigur digerate pe pământ, dar în cer le-ar fi în siguranță. Bogăţia cuiva slujeşte la răscumpărarea lui (Pilde 13, 8).
(Lc. 12, 16) Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina.
Diavolul nu-și leapădă vicleniile nici chiar în mijlocul ostenelilor noastre; de aceea, la anumite perioade de timp, trebuie să avem grijă să ne împrospătăm puterile. Căci de nu, mintea, preocupată cu bunurile acestor vremi, se va bucura la vreme bună și la vederea țarinii roditoare. Când roadele sunt adunate în hambare, ea îi va spune sufletului: ai multe bunătăţi strânse; mănâncă. Și atunci, va auzi o voce dumnezeiască, mustrându-l și zicând: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?
La aceasta ar trebui să se gândească cu grijă cei înțelepți, întrucât zilele vieții lor sunt puține și sfârșitul necunoscut, iar moartea nu ar trebui niciodată lăsată uitării de către cei ce trebuie să moară. Cei ce sunt muritori nu ar trebui să ajungă nepregătiți în fața ei.
(Lc. 12, 16) Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina.
Zadarnic adună bogății, neștiind cum le va folosi. El este ca cel care, atunci când hambarele sale erau pline de recolte, și-a pregătit magazii pentru îmbelșugatele roade, necunoscând pentru ce le-a adunat pe acestea (Ps. 38, 7). Cele ce sunt din lume rămân în lume, iar orice bogății adunăm le moștenesc urmașii noștri. Cele pe care nu le putem lua cu noi, nici acelea nu sunt ale noastre. Numai virtutea se întovărășește cu cei adormiți. Doar milostenia mai vine cu noi. Este ghidul spre rai și prima care intră în palate cerului. Prin banii care nu fac trebuință se dobândește sălaș pentru cei adormiți. Mărturie pentru aceasta stau cuvintele Domnului, atunci când spune:Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice (Lc. 16, 9).
(Lc. 12, 21) Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.
Cu adevărat, viața unui om nu este din averile sale sau din preaplinul său. Cel care este bogat față de Dumnezeu, este cu adevărat fericit, căci și-a pus nădejdea în cele folositoare. Cine este acesta? Vădit, cel care se mulțumește cu puțin și care nu iubește bogăția, ci mai degrabă virtutea (Lc. 10, 42). Este cel ale cărui mâini sunt întinse pentru a-i ajuta pe cei săraci, alinând suferințele celor nevoiași după mijloacele și deplina sa putere. Acesta adună comori în cer în hambarele cele mai de sus. Unul ca acesta își va afla dobândă la virtutea sa și răsplata cuvenită vieții sale drepte și fără vină, scrie doxologia.ro.
foto: doxologia.ro