Povestea magicelor blocuri ”Adriatica”
Primul bloc Adriatica a fost construit în 1926, după planurile arhitectului Petre Antonescu. Se numea așa pentru că fusese construit pentru societatea de asigurări Adriatica, foarte cunoscută și prosperă, în Bucureștiul epocii. Este și astăzi una dintre clădirile cele mai frumoase și cele mai încărcate de mister ale capitalei, poziționată exact la intersecția Căii Victoriei cu Splaiul Independenței.
Al doilea bloc Adriatica a fost construit tot pe Calea Victoriei, dar la numărul 39, adică la intersecția cu Ion Câmpineanu, lângă Palatul Telefoanelor. A fost ridicat în 1937 de o echipă de trei arhitecți: Fraenkel, Teller și Săvulescu. Zona (cunoscută cu un secol înainte pentru celebra Casă Oteteleșanu, despre care am scris aici chiar la începutul serialului nostru) era una considerată foarte importantă de autoritățile locale ale perioadei, deoarece în aceeași piațetă se mai aflau alte două clădiri semnificative: Hotelul Continental și Teatrul Național (care abia în 1944 a fost mutat în locul pe care-l știm astăzi cu toții, lângă Universitate).
Ambele clădiri sunt celebre mai ales grație ceasurilor ”din turn”, cu 2-3 nivele peste ultimul nivel de locuit al construcțiilor, care tronează mândre, de 100 de ani încoace, peste un București tot mai modern și mai agitat.
Și, ca să vedeți cum se țes și se succed poveștile în frumosul nostru oraș, înainte de primul război mondial, pe locul blocului de la numărul 39 se afla celebra berărie Gambrinus (mutată ulterior la intersecția dintre Elisabeta și Brezoianu, unde este și azi), iar în anii ’60 s-a construit tot acolo o altă clădire ajunsă celebră: blocul Muzica.
Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația