Povestea circului bucureștean
Exact acum 100 de ani, pe timpul primului război mondial, circul bucureștean a fost nevoit să se reinventeze din cauza rechiziționării de către stat a tuturor cailor, care urmau să fie trimiși pe front (cei în putere) sau chiar să ia drumul abatoarelor, pentru a hrăni populația înfometată. Acest eveniment, dar și moartea în 1919 a lui Cezar Sidoli, aveau să ducă la închiderea celui mai faimos circ bucureștean de până atunci: Circul Sidoli. În dimineața demolării clădirii circului Sidoli, un reporter de la cotidianul Dimineața scria, în august 1932: ”E prea trist un oraș fără circ. Pustiu, întunecat, ca o viață fără copilărie”
Pentru următorii 20 de ani, circul bucureștean nu a mai avut un loc al lui, iar artiștii au fost nevoiți să ia drumul pribegiei și să se mulțumească cu mersul ”cu cortul” prin diverse localități unde executau spectacole ambulante.
În 1954, însă, comuniștii înființează ”Circul de Stat”, care inițial își are sediul pe actualul loc al Teatrului Național. În 1961, acesta se mută acolo unde-l știm și astăzi, între bulevardul Barbu Văcărescu și șoseaua Ștefan Cel Mare.
Sediul Circului (cunoscut și pe numele vechi de ”Circul Globus”) a fost construit între 1960 și 1961, după planurile a trei arhitecți: Nicolae Porumbescu, Nicolae Pruncu și Constantin Rulea. Frumosul ansamblu circular, în formă de amfiteatru acoperit de o cupolă grandioasă de beton armat, sprijinită pe niște stâlpi zvelți, a fost declarat monument istoric în anul 2010. Începând de duminică, 19 februarie 2017, când a avut loc ultima reprezentație legală cu animale la Circul Globus, circul bucureștean intră într-o nouă eră și va fi, o dată în plus, nevoit să se reinventeze.
Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația