Pavel Bartoș prețuiește de aproape două decenii aceeași femeie! „Pentru mine, soția este cel mai bun prieten pe care-l am”

Cât de fericit și mulțumit este tatăl și soțul Pavel Bartoș, dar și ce spune despre el ca actor, mai ales acum, când a jucat pe scenă, în noile condiții impuse de pandemie, am aflat exclusiv pentru CIAO.RO. 

Pavel, ai avut mai mult timp pentru familie în perioada asta, dar totuși, cum a fost acasă cu 4 fete? 

Eu m-am simțit foarte bine cu ai mei acasă, mi-a făcut foarte bine acest restart. Cum eu mă simt bine acasă, nu avea cum să fie altfel.

Ai descoperit un alt fel Pavel Bartoș în această perioadă? Poate niște alte talente pe care le-ai ținut ascunse?

Nu, nu. Pur și simplu, mi-am dus talentul de tătic la un alt nivel. M-am jucat, am cântat, am descoperit lucruri împreună, ne-am redescoperit pe noi. Cred că după pandemie sunt un tătic mai răbdător! Acasă nu eu sunt cel care se află în prim plan, ci sunt copiii!

Cum ești tu ca tată de fete? Ți-ai fi dorit să ai un tată ca tine în copilărie? Crezi că v-ați fi înțeles? Cum îți place să te descrii din această postură?

Eu sunt foarte fericit și mulțumit de tatăl pe care l-am avut pentru că datorită lui am devenit tăticul de astăzi. Și e de bine!

Cât de des îți superi soția și cum o împaci, la nevoie? Mai aveți timp pentru voi, într-o casă cu 3 fete și un cățel?

Cum am devenit un mai bun tătic, am devenit și un mai bun soț. Ne-am ascultat mai mult, am avut mai mult timp pentru noi. Peste lapte și miere, mai pui și sare și piper. Din punctul meu de vedere, este important într-o căsnicie ca cei doi să fie foarte buni prieteni. Iar pentru mine, soția este cel mai bun prieten pe care-l am. Da, sunt un norocos. Dar asta nu înseamnă că fac lucrurile perfect. Dar avem o viață înainte, și la bine și la greu!

Ești dezordonat?

Nu pot să zic că sunt cel mai ordonat om de pe planetă! Am foarte multe lucruri unde sunt foarte ordonat și meticulos în ceea ce ține de profesia mea și altele unde sunt dezordonat, cum ar fi hainele pe care le îmbrac sau nu.

Cât de norocos te consideri?

Este vorba despre a realiza ce ai și a fi mulțumit cu ceea ce ai! Altfel nu te vei bucura niciodată, iar eu sunt un om care se bucură de ceea ce are. Puțin sau mult. Dar mă bucur că sunt sănătos, familia mea e sănătoasă.

Cum a fost reîntâlnirea cu sala de spectacol de la Teatrul  Odeon, după aproape un an de zile de pauză? Cum a fost publicul, chiar și la capacitate de 30%? Te-ai reîntors pe scenă cu emoții?

 A fost ca la o premieră, deși jucam spectacolul de multă vreme. Pentru că una este să joci la o sală plină de 400, alta pentru 100, într-o sală atât de mare. Noi, actorii, a trebuit să aducem un plus de energie pentru a le mulțumi celor prezenți că au avut curajul să vină. Important este că și acei 100 au venit cu energia a 400 și au făcut să se simtă ca și cum sala era plină.

Care este cel mai drag rol sufletului tău, din personajele pe care le-ai jucat până acum?

Toate rolurile îmi sunt dragi. Tot timpul mergi pe ideea că ultimul ți-e cel mai drag pentru că e ca un copil pe care încă îl crești. Eu nu consider niciodată că lucrul la un rol se termină odată cu premiera. Continuă mult timp după acea primă seară.

Dar nu pot spune că nu am roluri pe care le iubesc, precum Spiridonîn „O noapte furtunoasă”. A fost spectacolul de licență din facultate. Sau Coșaruldin „Cabaret”(jucat la Teatrul Maghiar din Timișoara), Soldatul Svejk, Regizorul din „Liniște! Sărut. Acțiune”!, Pompiliudin „Natură moartă cu nepot obez”, Froschîn opereta „Liliacul” pe care-l joc la Opera Națională din Timișoara (un rol pe care-l am de aproape 22 ani), Ianacheîn „Gaițele”(pe care-l joc din 2003, deci s-au adunat vreo 18 ani). Iar acestea mi-au venit doar acum în minte!  Am lucrat cu drag la roluri.

Crezi că va mai fi totul ca înainte în ceea ce vă privește pe voi, actorii?

Musai să fie! Nu cred în teatru online, cred în interacțiunea cu publicul și cred că d-asta există teatrul datorită emoției extraordinare care se întâmplă în fiecare seară între actor și spectator. Și da, vom reveni, va fi aproape la fel ca înainte. Clar ne-a schimbat pandemia, pe mine m-a făcut să mă bucur și mai mult de orice întâlnire cu publicul. Îmi este dor și realizez cât de important este acest lucru. Cred că va veni și ziua când vom juca cu săli pline, fără măști.

Te-ai simțit afectat de pandemie sau ai avut de câștigat în această perioadă? Ai fost destul de creativ pe partea de conținut pe canalul tău de youtube!

Din această izolare am luat partea bună, sunt genul de persoană care vede partea plină a paharului… și când e jumătate gol. Am stat cu familia mea, ne-am redescoperit, ne-am bucurat unii de alții și mi-a făcut bine. Și bineînțeles că mi-am hrănit creativitatea făcând niște lucruri care îmi plac. Am descoperit această formă de comunicare – online-ul. La care aveam niște carențe. Dar în această pandemie am avut mai mult timp și am zis să fac niște lucruri care îmi plac și mie, de la vlog-uri de călătorie la întâlniri… chiar dacă online! Și voi mai continua… pentru că îmi place!

Ce mai urmează, profesional vorbind, pe lângă “Românii au talent”?

Pe lângă emisiune, urmează ca în luna aprilie, la sfârșit sau mai să am timp pentru premiera show-ului meu – One Man… aproape show sau Live is Life! Urmează să termin un film început la Bratislava. Iar după 10 aprilie voi începe un film românesc, un lungmetraj. Iar prin septembrie, sper să încep filmările pentru lungmetrajul meu, „Ramon”, unde voi fi producător. Și evident proiectele de televiziune care vor veni pe mai departe. Și sper să revenim la normalitate, să jucăm cu sala plină cele 9 spectacole pe care le am la Teatrul Odeon.