Pavel Bartoș, capul familiei încă de la 16 ani! „Eu în două cămăși am făcut tot liceul”. Drumul de la zilier, la superstar, povestit chiar de el

14 11. 2023, 13:52

Acum e zâmbitor și unul dintre talentele sale e acela de a aduce zâmbetul pe buzele tuturor. Însă Pavel Bartoș nu a avut deloc o copilărie ușoară după ce tatăl său a murit, iar el s-a trezit cap de familie la numai 16 ani.

A muncit pe brânci, așa cum face și în prezent, dar nu are regrete. De când tatăl său a trecut la cele veșnice, artistul a fost nevoit să preia frâiele și să aibă grijă de familia sa, chiar dacă era doar un adolescent.

A muncit în construcții încă de la 16 ani

Cum actor, prezentator la „Vocea României” și „Românii au talent”, de la PRO TV, Pavel a fost nevoit încă de mic să devină responsabil. Chiar dacă mergea la școală și muncea, a fost mereu „bona” surorilor sale și a luat viața în piept de foarte devreme.

După ce tatăl său a murit, Pavel s-a angajat ca zilier în domeniul construcțiilor.

Acesta nu a fost însă nici pe departe singurul său loc de muncă din perioada studiilor. Pavel a fost nevoit să câștige bani pentru familia sa, astfel că nu a avut de ales și a lucrat într-o mulțime de domenii.

„Am fost pus în fața faptului împlinit și a trebuit să găsesc soluții. A trebuit să devin bărbatul familiei. A trebuit să iau situația pe moment.(…). Citește tot articolul aici.

Pavel Bartoș a vorbit despre cea mai grea perioadă

Actorul a rămas orfan de tată de la vârsta de 16 ani, fiind nevoit să aibă grijă de surorile și de mama lui. Vedeta de la ProTV muncit din greu pentru a-și întreține familia

„Viața m-a învățat să fiu optimist. Viața m-a pus în niște situații în care a trebuit să găsesc soluții, dar n-am avut timp de gândire. Dacă aș fi avut timp de gândire, probabil că m-aș fi jelit mult. M-aș fi plâns mult, dar am fost pus în fața faptului împlinit și a trebuit să găsesc soluții. (…)

„Nici n-am realizat ce se întâmplă (n.r. când a murit tatăl lui). A trebuit să devin cumva bărbatul familiei, să-mi ajut familia. Nu mi-am pus întrebarea: „Dar oare merit eu chestia asta? Dar de ce mi se întâmplă mie?” Nu gândeam atât de elaborat. N-am avut timp de gândire și a trebuit să iau situațiile ca atare și cumva asta mă bucură pentru că de multe ori mă gândeam așa: „Bă, dar dacă aș fi cerut sfatul cuiva?” Citește tot articolul aici.