Parintii tanarului care si-a dat foc in masina au fost audiati de Politie. De ce a facut Adrian Lipan acest gest

Parintii lui Adrian Lipan audiati. Poliţia a deschis ancheta în cazul morţii tânărului, care era inginer electrician naval şi lucrase pe un vas de croazieră. Părinţii lui Adrian Lipan au fost chemaţi la Poliţie şi audiaţi ca martori. Ei au fost întrebaţi dacă au vreo suspiciune legată de moartea băiatului. Oficial, tatăl nu poate fi acuzat de nimic.

Adrian Lipan, tânărul de 25 ani din Medgidia, care şi-a dat foc în maşina sa parcată sub un pod de pe Autostrada Soarelui, a murit în seara de miercuri, 21 august, în Secţia ATI de la Spitalul de Urgenţă Constanţa. Arsurile sale, extrem de grave, se întindeau pe mai mult de 80% din corp.

În ziua de marţi, 20 august, în jurul orei 16.00, Adrian a mers cu maşina, un Ford Focus Sedan cu numărul de înmatriculare CT 08 WHX, pe DN3, la ieşire din Murfatlar spre Ciocârlia. A parcat-o sub podul de pe Autostrada Soarelui şi a dat drumul la înregistrarea, pe telefon, a mesajului de adio.

Parintii lui Adrian Lipan audiati

„Ştiu că sunt un laş pentru ceea ce fac, dar nu mai pot. Tatăl meu m-a adus la un nivel la care nu credeam că o să ajung. De zece ani, el tot aceleaşi jigniri şi critici le are la adresa mea. Niciodată nu m-a apreciat şi nu mi-a zis nişte vorbe care să mă îndrume. De fiecare dată, numai critici şi înjurături. Este un alcoolic incredibil. Toată ziua bea şi nu face altceva. De când este plecat în Italia, parcă a înnebunit de tot. Numai să bea, să înjure, să ţipe şi să îşi bată joc de mine. Nu mai pot.

Am încercat prin mai multe metode să scap de el, să plec pe mare, dar nu am reuşit. Nu este de mine. Acum, până să reuşesc să intru la armată, deja m-a distrus mental. Nici nu ştiu ce să mai fac. Nici nu îmi găsesc vorbele să îmi iau la revedere faţă de voi. Îmi cer scuze, mamă, pentru ce am făcut, dar nu mai pot. Nu pot să mai rezist. Îmi pare rău“, a spus băiatul, cu vocea înecată în lacrimi.

Când a postat filmuleţul pe Facebook, el a scris şi câteva cuvinte, prin care îşi lua rămas-bun de la cei dragi şi lăsa, cu limbă de moarte, o rugăminte: „Îmi cer scuze tuturor care i-am jignit sau le-am greşit. Taţilor de băieţi, nu ii faceţi copilului vostru ce mi-a făcut tatăl meu, nu am fost eu cel mai bun copil, dar nu cred ca meritam tratamentul pe care l-am primit. Sunt ei băieţi dar mai au nevoie de puţină iubire părintească. Îmi pare rău pentru ceea ce voi face şi ştiu ca sunt un laş, dar nu ştiu ce altceva sa fac“.