(P) Ce înseamnă un sistem digestiv sănătos și cum îl menținem

Ce este sistemul digestiv și din ce este alcătuit? Sistemul digestiv este un ansamblu complex de organe și structuri care lucrează în sinergie pentru a descompune alimentele pe care le consumăm, a extrage nutrienții esențiali și a elimina reziduurile.

Fără funcționarea sa optimă, organismul nu ar putea obține energia și materialele necesare pentru creștere, reparare și supraviețuire.

Sistemul digestiv este format dintr-un tract digestiv (sau tub digestiv) — o cale lungă, sinuoasă, prin care trece hrana — și organe anexe care ajută procesul de digestie.

Tractul digestiv este un canal continuu, de aproximativ 9-10 metri lungime la un adult, care începe la gură și se termină la anus. Este alcătuit din:

• cavitatea bucală (gura) – aici începe digestia, atât mecanică (prin mestecare), cât și chimică (prin amilaza salivară din salivă și alte enzime)
• faringele – este calea comună pentru aer și alimente, care conduce bolul alimentar către esofag
• esofagul – este un tub muscular care transportă bolul alimentar din faringe în stomac, prin contracții peristaltice
• stomacul – este un organ muscular în formă de „J” unde alimentele sunt amestecate cu acid clorhidric și enzime (precum pepsina), și se transformă în chim gastric
• intestinul subțire – este cea mai lungă porțiune a tractului digestiv (are aproximativ 6-7 metri); este împărțit în duoden, jejun și ileon; aici are loc cea mai mare parte a digestiei chimice și a absorbției nutrienților
• intestinul gros – este împărțit în cecum, colon și rect; funcția sa principală este absorbția apei, electroliților și formarea materiilor fecale
• rectul și anusul – rectul stochează materiile fecale, iar anusul este orificiul prin care acestea sunt eliminate din corp (prin procesul de defecație)

Organele anexe produc substanțe esențiale pentru digestie, dar alimentele nu trec direct prin ele. Acestea includ:

• glandele salivare – produc salivă, care conține enzime digestive și lubrifiază bolul alimentar
• ficatul – este cel mai mare organ glandular, produce bilă, esențială pentru digestia grăsimilor; de asemenea, procesează nutrienții absorbiți și detoxifică sângele
• vezica biliară – stochează și concentrează bila produsă de ficat
• pancreasul – produce un suc pancreatic bogat în enzime (amilază, lipază, protează) care sunt eliberate în intestinul subțire pentru a completa digestia

Care sunt funcțiile principale ale sistemului digestiv

Sistemul digestiv îndeplinește patru funcții fundamentale care asigură transformarea hranei în resurse utilizabile.

1. Ingestia și propulsia

Ingestia reprezintă introducerea alimentelor în tractul digestiv prin gură (mâncatul).

Propulsia reprezintă mișcarea alimentelor de-a lungul tubului digestiv, realizată în principal prin peristaltism (contracții musculare ondulatorii ritmice).

1. Digestia sau descompunerea

Acesta este procesul de descompunere a moleculelor complexe de hrană în unități simple pe care corpul le poate absorbi. Se realizează atât mecanic cât și chimic.

Digestia mecanică reprezintă fragmentarea fizică a alimentelor (mestecare, amestecarea în stomac), și are rolul de a crește suprafața de contact pentru enzime.

Digestia chimică reprezintă descompunerea moleculară a carbohidraților, proteinelor și lipidelor prin acțiunea enzimelor digestive. De exemplu, proteinele sunt descompuse în aminoacizi.

1. Absorbția

După ce alimentele sunt descompuse în unitățile lor cele mai simple (glucoză, aminoacizi, acizi grași), ele trebuie să treacă din lumenul (interiorul) tractului digestiv în sânge sau limfă.

Intestinul subțire este locul principal al absorbției, datorită structurii sale interne pliate (cu villi și microvilli), care maximizează suprafața de absorbție.

1. Eliminarea

Orice material alimentar nedigerabil, fibre, celule moarte și bacterii formează materiile fecale.

Această funcție presupune eliminarea (expulzarea) reziduurilor din organism prin anus, și are rolul de a menține curățenia internă.

Importanța unui sistem digestiv sănătos

Sistemul digestiv este adesea considerat „al doilea creier” al corpului, nu doar datorită rețelei complexe de nervi (sistemul nervos enteric), dar și pentru că sănătatea sa influențează fiecare alt aspect al bunăstării noastre. Un sistem digestiv sănătos nu este doar despre digerarea alimentelor, ci este pilonul pe care se construiește imunitatea, sănătatea mentală și nivelul de energie al organismului.

Funcția principală a sistemului digestiv este extragerea nutrienților. Un intestin sănătos, cu un epiteliu (mucoasă) intact și o mobilitate optimă, asigură absorbția eficientă a vitaminelor, mineralelor, carbohidraților, proteinelor și grăsimilor. Atunci când digestia funcționează corect, organismul primește materia primă necesară pentru producția de energie (ATP), repararea celulară și sinteza de hormoni. Un sistem digestiv compromis (de exemplu, din cauza inflamației sau a unei flore dezechilibrate) poate duce la malabsorbție, provocând deficiențe nutritive, chiar dacă dieta este bogată. Lipsa fierului, a vitaminei B12 sau a calciului, de exemplu, poate afecta  semnificativ sănătatea oaselor.

Aproximativ 70-80% din celulele imunitare ale corpului se găsesc în intestin, lucru ce subliniază rolul crucial al sistemului digestiv în apărarea organismului. Mucoasa intestinală acționează ca o barieră selectivă, permițând trecerea nutrienților și blocând pătrunderea agenților patogeni, toxinelor și particulelor alimentare nedigerate în sânge. Miliardele de bacterii benefice (microbiota) care locuiesc în intestin joacă un rol esențial. Ele nu doar ajută la digestia fibrelor, dar și produc acizi grași cu lanț scurt (precum butiratul) care hrănesc celulele intestinale și reglează răspunsul imun. O floră echilibrată previne colonizarea de către bacteriile dăunătoare.

Importanța unui intestin sănătos transcende fizicul și ajunge la sănătatea mentală și emoțională. Intestinul și creierul comunică constant prin nervul vag și prin intermediul substanțelor chimice eliberate de microbiotă.

Se estimează că o parte din serotonină – neurotransmițătorul care reglează starea de spirit și fericirea – este produsă în intestin. Un dezechilibru al florei intestinale (disbioză) a fost asociat cu anxietatea, depresia și modificări ale funcției cognitive. Menținerea unei microbiote diverse și sănătoase ajută la gestionarea stresului și la îmbunătățirea calității somnului.

Sistemul digestiv este, fără îndoială, centrul operațional al corpului. El nu doar prelucrează alimentele, ci ne definește capacitatea de a ne apăra, de a gândi clar și de a avea un tonus fizic și mental optim. Investiția în sănătatea digestivă – printr-o dietă echilibrată, bogată în fibre și alimente fermentate, hidratare adecvată și gestionarea stresului – nu este un lux, ci o necesitate pentru o viață lungă, plină de energie și sănătate.

Care sunt cele mai frecvente boli ale sistemului digestiv

Numeroase persoane se confruntă cu afecțiuni digestive care, deși variază în severitate, pot afecta semnificativ calitatea vieții. Bolile sistemului digestiv se împart, în mare, în tulburări funcționale (fără leziuni structurale evidente) și boli inflamatorii structurale.

Deși cauzele variază, de la stilul de viață și dietă la disfuncții neuro-imune, majoritatea necesită o abordare integrată, ce combină modificări dietetice și de stil de viață cu tratamentul medical specific.

1. Boala de reflux gastroesofagian (BRGE)

Boala de reflux gastroesofagian este o tulburare funcțională comună a tractului digestiv superior, caracterizată prin refluxul cronic și persistent al conținutului acid al stomacului în esofag.

Este cauzată de slăbirea sau relaxarea inadecvată a sfincterului esofagian inferior, o valvă musculară care separă esofagul de stomac. Acest lucru permite acidului să urce, iritând mucoasa esofagiană.

Simptomele principale includ senzația de arsură retrosternală (pirozis), care se agravează după mese sau în poziție culcată, și regurgitația unui gust acru sau amar în gură.

Pe termen lung, refluxul cronic poate duce la inflamație esofagiană (esofagită) și, în cazuri rare, la modificări precanceroase cunoscute sub numele de Esofag Barrett.

1. Sindromul intestinului iritabil

Este o tulburare funcțională cronică a intestinului gros, fiind una dintre cele mai frecvent întâlnite afecțiuni gastrointestinale, în care este afectată motilitatea (mișcarea) și sensibilitatea intestinului.

Cauza nu este pe deplin înțeleasă, dar implică o disfuncționalitate a axei intestin-creier, care duce la o sensibilitate viscerală crescută și la tulburări de motilitate. Factorii declanșatori includ stresul, anumite alimente, infecțiile intestinale anterioare și dezechilibrele microbiotei.

Simptomele principale includ durere abdominală recurentă sau disconfort, de obicei ameliorate după defecație, asociate cu o schimbare a tranzitului intestinal, care poate fi dominat de constipație, de diaree sau un tip mixt, cu alternanța celor două. Balonarea este, de asemenea, o manifestare constantă.

1. Boala inflamatorie intestinală

Este un termen umbrelă care include două afecțiuni cronice structurale: Boala Crohn și Colita ulcerativă. Spre deosebire de sindromul de intestin iritabil, boala inflamatorie este caracterizată prin inflamație cronică severă a mucoasei intestinale.

Cauza se crede că este o reacție autoimună declanșată de o combinație de factori genetici, de mediu și un răspuns imunitar aberant la flora bacteriană intestinală.

Boala Crohn poate afecta orice porțiune a tractului digestiv, de la gură la anus, și se manifestă prin inflamație transmurală (afectează toate straturile peretelui intestinal).

Colita ulcerativă se limitează la colon și rect și afectează doar stratul cel mai superficial (mucoasa).

Simptomele principale includ diaree persistentă (adesea cu sânge în colita ulcerativă), dureri și crampe abdominale severe, scădere în greutate inexplicabilă, febră și oboseală cronică.

1. Constipația sau diareea

Constipația și diareea nu sunt întotdeauna boli în sine, ci adesea simptome ale altor afecțiuni sau rezultatul unor factori de stil de viață, dar pot deveni probleme cronice invalidante.

Constipația se manifestă prin scaune rare (mai puțin de trei pe săptămână), eliminare dificilă sau senzație de evacuare incompletă după defecație. Cauze comune ale constipației includ dietă săracă în fibre, hidratare insuficientă, lipsa exercițiului fizic, ignorarea nevoii de a defeca și administrarea anumitor medicamente. Netratată, poate duce la hemoroizi, fisuri anale și, în cazuri severe, la impactare fecală.

Diareea se manifestă prin scaune frecvente, apoase sau foarte moi. Cauze comune includ infecții virale sau bacteriene (gastroenterite), toxiinfecții alimentare, intoleranțe sau alergii alimentare (ex: lactoză), anumite medicamente sau stres. În forma sa acută, riscul principal este deshidratarea și dezechilibrul electrolitic. Forma cronică necesită investigații amănunțite pentru a exclude boala inflamatorie intestinală sau alte malabsorbții.

1. Ulcer gastric și duodenal

Ulcerul peptic reprezintă o leziune deschisă sau o eroziune la nivelul mucoasei care căptușește stomacul, ulcer gastric, sau porțiunea superioară a intestinului subțire, duodenul (ulcer duodenal).

Cauze principale de apariție a ulcerului includ, dar nu se limitează la:

• infecția cu bacteria Helicobacter Pylori – această bacterie slăbește stratul protector de mucus al mucoasei gastrice respectiv duodenale, făcând-o vulnerabilă la acțiunea acidului gastric
• utilizarea prelungită a antiinflamatoarelor nesteroidiene – unele medicamente pot perturba mecanismele de apărare ale mucoasei

Printre cele mai frecvente simptome se numără durerea abdominală arzătoare sau roasă (localizată în epigastru), adesea ameliorată de alimente sau antiacide în cazul ulcerului duodenal, dar exacerbată în cazul celui gastric.

Fără tratament, ulcerul poate duce la hemoragie digestivă (periculoasă) sau chiar la perforația mucoasei (o urgență medicală chirurgicală).

1. Cancer gastrointestinal

Cancerul gastrointestinal se referă la orice cancer care afectează organele sistemului digestiv. Dintre acestea, cele mai frecvente și letale sunt cancerul colorectal, cancerul gastric și cancerul hepatic.

Cancerul colorectal se localizează la nivelul colonului și rectului. Se dezvoltă cel mai adesea din niște mici excrescențe necanceroase numite polipi. Depistarea și îndepărtarea lor prin colonoscopie reprezintă cea mai eficientă metodă de prevenție a acestui tip de cancer. Factori de risc includ vârsta înaintată, istoricul familial, boala inflamatorie intestinală, dieta bogată în carne roșie și procesată, sedentarismul.

Cancerul gastric (sau stomacal) are ca principali factori de risc infecția cronică cu H. pylori, gastrita atrofică, fumatul și consumul excesiv de alimente sărate sau afumate. Este adesea dificil de detectat în stadiile incipiente. Simptomele cele mai frecvente (inapetență, scădere în greutate, disconfort abdominal) apar târziu, în stadiile mai avansate.

Cancerul hepatic, de obicei, se dezvoltă pe fondul unei boli hepatice cronice avansate, în special ciroza hepatică cauzată de hepatitele virale (B și C) sau de boala hepatică grasă non-alcoolică (steatohepatita).

1. Ciroza hepatică

Ciroza este o boală hepatică progresivă, ireversibilă, caracterizată prin fibroză extinsă (cicatrizare) și formarea de noduli de regenerare. Acest proces distruge arhitectura normală a ficatului și îi compromite sever funcțiile. Ficatul, în încercarea de a se vindeca după leziuni cronice repetate (de exemplu, cauzate de alcool sau virusuri), înlocuiește țesutul hepatic funcțional cu țesut conjunctiv cicatricial.

Cauze principale includ consumul cronic de alcool, hepatitele virale B și C netratate, și steatohepatita non-alcoolică (NASH), legată de obezitate, diabet și sindrom metabolic.

Printre complicațiile severe ale acestei afecțiuni se numără:

• hipertensiunea portală – creșterea presiunii sângelui în vena portă, ceea ce duce la ascită (acumulare de lichid în abdomen) și varice esofagiene (risc de hemoragie mortală)
• encefalopatia hepatică – acumularea de toxine (precum amoniacul) care afectează funcția cerebrală
• insuficiența hepatică și riscul crescut de cancer hepatic (carcinom hepatocelular)

Cum putem menține un sistem digestiv sănătos

Un sistem digestiv sănătos este o dovadă a respectului pe care îl acordăm corpului nostru, un rezultat direct al acțiunilor noastre zilnice, ce influențează totul, de la imunitate la starea de spirit. Prin prioritizarea unei diete bogate în nutrienți și prin menținerea unui program alimentar regulat, putem susține și optimiza funcția digestivă. Însă, deși dieta este esențială, un sistem digestiv funcțional și sănătos depinde în egală măsură și de alți factori de stil de viață.

Alimentație echilibrată

Alimentația echilibrată stă la baza unui sistem digestiv sănătos. Dieta trebuie să fie bogată în fibre, care provin din fructe, legume, cereale integrale și leguminoase. Fibrele au un rol dublu: ele adaugă volum bolului fecal, facilitând tranzitul intestinal și prevenind constipația, și acționează ca prebiotice, hrănind flora intestinală benefică. O microbiotă sănătoasă este vitală pentru digestie, sinteza vitaminelor și reglarea imunității.

În contrast, excesul de grăsimi saturate, zaharuri rafinate și alimente procesate poate încetini digestia, pot irita mucoasa intestinală și perturbă echilibrul microbiotei, ceea ce duce la inflamație și disconfort.

Hidratare adecvată

Hidratarea adecvată este o necesitate absolută pentru buna funcționare digestivă. Apa este componenta esențială a salivei și a sucurilor gastrice și este vitală în descompunerea alimentelor și absorbția nutrienților.

Rolul său devine și mai important în intestinul gros, unde ajută la menținerea unui tranzit intestinal optim. Fibrele alimentare, deși benefice, au nevoie de apă pentru a se umfla și a forma un bol fecal moale și ușor de eliminat.

Deshidratarea duce direct la constipație, deoarece colonul absoarbe mai multă apă din deșeuri pentru a menține echilibrul hidric al corpului, rezultând scaune dure și dificil de evacuat.

Așadar, consumul constant de apă pe parcursul zilei este foarte importantă pentru sănătatea sistemului digestiv, deoarece apa ajută la dizolvarea nutrienților și la menținerea fluidității conținutului intestinal.

Mestecarea adecvată a alimentelor

Procesul digestiv începe de fapt în gură. Mestecatul temeinic (ideal de 20-30 de ori pentru fiecare înghițitură) nu este doar un act mecanic de mărunțire, ci și o etapă chimică esențială. Prin mestecare, alimentele sunt amestecate cu salivă, care conține enzime digestive precum amilaza (ce inițiază descompunerea carbohidraților).

Alimentele insuficient mestecate ajung în stomac sub formă de bucăți mari și supraîncarcă stomacul și intestinele. Acest lucru forțează sistemul digestiv să depună un efort suplimentar pentru descompunere, ducând la gaze, balonare și indigestie.

Mestecatul conștient, lent, permite organismului să semnaleze sațietatea și previne supraalimentarea.

Program regulat de masă

Importanța respectării unui program regulat de masă nu ar trebui nici ea subestimată. Sistemul digestiv funcționează optim pe baza unui ritm circadian, un „ceas intern” care guvernează eliberarea de enzime, hormoni și acid gastric.

Când mesele sunt luate la ore neregulate sau când se sare peste ele, acest ritm este perturbat. Mâncatul haotic poate duce la secreția inoportună de acid gastric, cauzând arsuri sau chiar ulcer.

Stabilirea unor ore fixe pentru micul dejun, prânz și cină antrenează organismul să fie pregătit pentru digestie, optimizând absorbția nutrienților și funcționarea peristaltismului intestinal. Acest obicei ajută, de asemenea, la menținerea unui nivel constant de energie și la reglarea apetitului, evitând poftele nesănătoase.

Evitarea consumului excesiv de alcool și a fumatului

Ambele vicii sunt agenți iritanți puternici pentru mucoasa întregului tract digestiv.

Fumatul poate slăbi sfincterul esofagian inferior, contribuind la refluxul gastroesofagian și la arsuri. Pe termen lung, fumatul este un factor major de risc pentru ulcerul peptic și pentru diferite tipuri de cancer digestiv.

Alcoolul, mai ales în exces, erodează mucoasa stomacului și a intestinului, afectează ficatul (organ crucial în metabolismul nutrienților și detoxificare) și poate perturba echilibrul delicat al microbiotei intestinale, ducând la sindromul de intestin permeabil sau la malabsorbție.

Exerciții fizice regulate

Exercițiile fizice regulate nu sunt importante doar pentru musculatura externă, ci și pentru musculatura internă a intestinelor.

Activitatea fizică ajută la stimularea peristaltismului – mișcările musculare ondulatorii care deplasează alimentele prin tractul digestiv. O persoană sedentară este mult mai predispusă la constipație și la încetinirea tranzitului.

Exercițiile, chiar și cele moderate, cum ar fi mersul pe jos, îmbunătățesc circulația sângelui către organele digestive, le mențin tonusul muscular și ajută la eliberarea gazelor intestinale, reducând balonarea și disconfortul.

Gestionarea stresului

Un factor adesea neglijat când vine vorba de sănătatea digestivă este gestionarea stresului.

Sistemul digestiv și cel nervos sunt direct conectate prin așa-numita „axă intestin-creier”. Stresul cronic determină corpul să elibereze hormoni (precum cortizolul) care pot modifica secreția de acid gastric, pot încetini sau accelera peristaltismul și pot schimba compoziția microbiotei. De aceea, perioadele de anxietate sau tensiune emoțională se manifestă frecvent prin simptome digestive, precum indigestie, diaree (intestin iritabil) sau constipație.

Practici precum meditația, yoga, hobby-urile relaxante sau somnul adecvat sunt instrumente importante pentru a calma sistemul nervos și, implicit, pentru a proteja funcția digestivă.

Sursa foto: Shutterstock