Nicole Cherry: ‘’Nu m-am îndrăgostit niciodată până acum”

29 03. 2017, 11:17

Nicole Cherry a debutat la vârsta de 14 ani cu piesa “Memories”, iar de atunci viața ei s-a schimbat în bine. Cât de greu a fost drumul către succes, cum s-a schimbat de când a devenit celebră, dar și multe altele aflați în interviul exclusiv.

Ți-ai început cariera de mic copil. Cum a pornit totul?
Totul a început când, acasă, le cântam părinților și rudelor care veneau în vizită. Toți îmi spuneau că voi deveni o cântăreață mare și că am calitățile vocale pentru asta. Și, pentru că de mică eram ambițioasă, am început să merg la toate festivalurile muzicale din țară, dar și la concursurile de karaoke din București. Spre uimirea tuturor, le câștigam pe toate. La karaoke chiar îmi puneam ambiția de a fi mereu pe locul 1 și reușeam. Părinții mei, la început, nu mă încurajau să fac o carieră muzicală pentru că nu credeau că este o meserie de succes. Dar, cu timpul, când totul devenise serios, au început să mă încurajeze, iar în ziua de azi ei sunt cei mai mari susținători ai mei. Mai mult de atât, cele mai bune sfaturi le primesc de la ei.

Eu am fost cea care a vrut o carieră în muzică

La început fiind foarte mică, atunci când ai lansat prima piesă, nu îți era teamă că nu vei avea succes?
Nu mi-a fost niciodată frică de ceva. Știam că, indiferent de situație, eu voi continua pe această cale. Am simțit că, odată și-odată, muncă mea va da roade. În continuare muncesc foarte mult pentru cariera muzicală pentru că cel mai important aspect este să îmi mențin succesul.

Cine a fost cel sau cea care te-a îndrumat să urmezi o carieră în muzică?
Nu a fost cineva, ci propria-mi persoană.

Ce ai simțit prima oară când ai urcat pe o scenă și ai avut un public numeros?
Am simțit că îmi fuge scena de sub picioare. Pentru un moment, nu am știut cum să reacționez, atunci când atâția oameni îmi cântau piesa. Mi-au dat lacrimile de emoții, atât de puternic a fost acel moment.

Faptul că ai devenit cunoscută te-a schimbat cu ceva?
M-a făcut să fiu conștientă, pe zi ce trece, de faptul că doar prin muncă îmi voi putea atinge țelurile.