Mircea Solcanu este devastat! Medicii i-au pus un alt diagnostic teribil: ”După ce am rămas surd, acum risc să orbesc!”

Mircea Solcanu este devastat! Mama lui a trecut ieri în neființă, iar fostul prezentator TV a primit, totodată, un alt diagnostic teribil!

Solcanu nu a avut o viață tocmai roz de când a avut probleme de sănătate! Într-o apariție recentă la TV pe care a avut-o chiar la începutul acestei săptămâni, Mircea Solcanu dădea cumva, fără să știe, ultimele detalii despre starea de sănătate a mamei sale care a murit între timp.

Povestea că s-a privat de tot pentru a-i fi alături femeii care i-a dat viață. Ea fiind imobilizată la pat și se afla într-o stare terminală! Din cauza problemelor cu care viața l-a “lovit” în ultima perioadă, fosta vedetă TV are din nou probleme de sănătate. Mircea Solcanu a dat detalii pentru CIAO.RO.

Însă mesajul postat azi pe rețelele sociale, în urma pierderii mamei sale, este emoționant și probabil că această suferință nu îi va face deloc bine nici lui, din punct de vedere medical. “De ieri lui mami i-au crescut aripi…Poți fi mândră de ele, acum eu și Cristina știm că numele nostru e imprimat pe-o aripă de înger ce zboară Sus în Cer!”, au fost cuvintele cu care Solcanu a anunțat dispariția mamei sale pe care o iubea nespus!

”Dumnezeu este lângă mine, pentru că de la oameni nu am așteptări!”

În urmă cu două zile, Mircea Solcanu povestea pentru Ciao.ro, cum arată viață lui, chiar cu puțin timp înainte ca mama lui să devină înger!

“A avea grijă de părintele tău este o binecuvântare. Consider că Dumnezeu mi-a făcut un cadou și nu mi-a îngreunat crucea. În momentele astea grele să știi că oamenii dispar și mai am lângă mine doar câțiva pe care îi pot număra pe degetele de la o mână. Dumnezeu este lângă mine, pentru că de la oameni nu am așteptări!

Vreau ca Dumnezeu să fie mândru de mine și să nu-l fac de râs! Drumul e greu, cărarea e strâmtă, dar când te uiți în urmă, deși e greu, arată frumos!”, îi povestea Solcanu lui Cristi Brancu, în emisiunea lui de la Prima TV.

Riscă să își piardă vederea

CIAO.RO: Mircea, ce faci? Cum ești cu sănătatea? Am auzit că ți-a revenit tumoarea! Te operezi din nou?

Nici dată trecută nu am vrut nici atunci să mă operez, dar au insistat cei din jurul meu. A reușit operația și au urmat zece ani în care am fost sănătos dar au fost și alte greutăți, unele de neimaginat. Am prioritizat altfel existența mea și de-asta nici nu am ajuns la neurolog până acum.

Tratamentul la ce am eu, înseamnă o nouă intervenție chirurgicală, dar încă nu m-am ocupat pentru că prioritatea în viața mea a fost mama. De data asta dacă nu mă operez o să îmi pierd vederea! Prima dată am rămas pe jumătate surd, iar acum este posibil sau urmează să fiu și orb!

Mai poți?

S-au întâmplat toate și deodată. Mama, licența, a murit câinele, nu mi-am permis să angajez pe cineva să aibă grijă. La un moment dat când mama a stat la Casa Soarelui (apropo, le mulțumesc tuturor celor care lucrează acolo.

Pentru că nu mi-am imaginat că există servicii de un înalt profesionalism într-o unitate de îngrijiri paliative de stat, însă meritul că este așa îi aparține doamnel Dr. Angelica Lascu căreia îi mulțumesc cu recunoștință ).
Deci timp de 19 zile mi-am tras sufletul, cel puțin așa credeam, însă și eu și sora mea, ne-am îmbolnăvit de Covid! Deci nu ne-am odihnit!

”Într-o zi, când parcă totul o luase razna”

Ai mai avut parte de o altă nenorocire!

În luna februarie a plecat spre alte zări partenerul meu și prietenul meu de 14 ani, Rich. Nici nu am apucat nici până astăzi să vărs o lacrimă, că nu am avut când. Deși a trecut o grămadă de vreme încă nu realizez că nu mai este!

Într-o zi, când parcă totul o luase razna și i-am schimbat mamei vreo 3 pungi de colonostomie și nu mai puteam cu gătitul, spălatul, schimbatul…A refulat canalizarea. M-am așezat pe jos și efectiv am început să râd! Atunci am realizat că sunt pregătit pentru tot!

Nu mai ai timp deloc pentru tine!

În Ianuarie când mama se afla, în urmă operației, la terapie intensivă o prietenă, Lana Moscaliuc, m-a luat pe sus și m-a dus la Craiova să văd o piesă de teatru regizată de Radu Afrim, despre oameni și câini. Titlul piesei m-a ajutat să îmi definesc cum mă simt după plecarea lui Rich, ca și titlul piesei ca un Câine fără Om. Așa mă simt și astăzi când mă întreabă lumea cum mă simt fără Rich, ca un câine fără om, mulțumesc Radu Afrim!