Maria Buză nu a fost un copil dorit. Mama artistei a încercat să întrerupă sarcina, dar fără reușită: „Vremurile erau cum erau în 1969”

Maria Buză a fost unul dintre acei copii care au venit pe lume cu un destin bine stabilit.

Mama artistei și-a dorit să facă întrerupere de sarcină atunci când a aflat că va mai avea un copil, însă încercările ei au fost nereușite. Fiind cea mai mică dintre frați, pentru părinții Mariei Buză, care duceau o viață modestă, un al treilea copil ar fi fost peste posibilitățile lor.

Mama Mariei Buză a încercat să întrerupă sarcina, dar fără reușită

Artista în vârstă de 54 de ani a povestit într-un interviu pentru fanatik.ro că a fost un copil nedorit, însă care trebuia să se nască.

„Nu am fost un copil dorit. Pentru că vremurile erau cum erau în 1969 și aveam deja doi frați, o soră și un frate. Iar ai mei părinți nu își mai doreau un al treilea copil.

A existat atunci o încercare nereușită din fericire. Căci iată-ne aici stând de vorbă și mi se pare cu atât mai mult un fapt evident al destinului că eu trebuia să mă nasc. Mai mult decât atât, trebuia să am și o carieră în teatru și muzică. Să am o familie frumoasă și un copil simpatic cu care tare mult mă mândresc.” , a povestit Maria Buză.

Maria Buză nu a fost un copil dorit

„Mama a știut să-mi povestească atât de frumos că eu îi sunt dată de la Dumnezeu și am venit pe lumea asta ca o răsplată. Și o binecuvântare, pentru că toate au fost împotriva a ceea ce ea, ca mamă, a încercat în ceea ce mă privește.

A fost ca un dar de la Dumnezeu pe care atunci nu avea cum să-l înțeleagă. L-a înțeles abia după ce încercarea ei de a renunța la această sarcină nu a fost una reușită. Nu e zi și clipă în care să nu-mi spună că eu sunt minunea vieții ei.”, a mai declarat Maria Buză pentru sursa citată.

Maria Buză: „Vremurile erau cum erau în 1969”

„Din momentul în care am venit pe lume, ai mei au încercat, parcă așa cu simț de vinovăție. Să îmi arate cât mai multă dragoste, cât mai multă iubire. Cât mai multă grijă, atât cât au putut-o ei face în acele vremuri. Pentru că părinții erau foarte ocupați cu programul serviciului și cu mine chiar nu avea cine să stea.

A trebuit să fiu dusă la săptămânal, am suferit foarte mult atunci, plângeam și vinerea, plângeam și lunea. Sâmbăta și duminica când mă luau acasă erau tot cu treburi casnice, tot nu mi se acorda prea mult timp. Astea erau vremurile, asta era soarta copiilor din anii ’69-’70. Din fericire, toți copiii aveau totuși un loc frumos unde erau duși, la Săftica, vestitul cămin săptămânal.”, a mai povestit Maria Buză.