Iuliana Tudor este în doliu! Mama ei a murit la 69 de ani! Mesajul emoționant postat de vedetă: „A ales să nu împovăreze pe nimeni cu durerea ei…”

Iuliana Tudor este în doliu! Mama ei a murit la 69 de ani. Mama Iulianei Tudor, Elena Tudor, s-a stins din viață pe data de 8 noiembrie 2023. Moartea a survenit brusc și total neașteptat, în urma unui stop cardiac. Mama vedetei de televiziune avea 69 de ani împliniți, și nimic nu a prevestit această tragedie.

Femeia era țintuită într-un scaun cu rotile din cauza problemelor de sănătate pe care le-a avut de-a lungul timpului.

„Cu adâncă tristețe vă transmit că mama mea s-a stins din viață pe 8 noiembrie, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. A fost o femeie cu totul specială. Un om care și-a trăit viața frumos, luptând în fiecare zi cu o neputință fizică extrem de grea. A ales să trăiască demn, să nu împovăreze pe nimeni cu durerea ei, să fie soție și mamă și să ofere sprijin tuturor celor din jur. A fost un OM-Lumină, așa cum foarte frumos a spus, la slujba înmormântării, preotul nostru paroh, David.

Iuliana Tudor este în doliu!

Pentru mine a fost și va fi în continuare cea mai puternică ființă și sunt fericită că sunt fiica unei luptătoare pentru Viață! Îi mulțumesc pentru ceea ce sunt, căci ea mi-a dăruit enorm: Viață, Dragoste, Îndrumare și Educație, așa cum doar un părinte dedicat în totalitate copilului său face! Alături de tatăl meu îndurerat, vă mulțumim pentru gândurile bune și pentru mesajele de condoleanțe, care ne aduc alinare. Ne rugăm pentru sufletul ei și știm că va rămâne în permanență cu noi, ocrotindu-ne acum din cer, așa cum a făcut-o și pe pământ! 

Dumnezeu să o odihnească! 

Rog pe toți colegii din media să trateze subiectul cu normalitate și decență. Vă mulțumesc!”, este mesajul transmis de Iuliana pe contul său de Facebook.

Înmormântarea a avut loc la casa părintească a vedetei TV, în prezența familiei, a prietenilor și a colegilor apropiați.

Mama sa a fost prezentă în public pentru prima și ultima dată la evenimentul de lansare a cărții fiicei sale, „Fericirea nu costă nimic”, care a avut loc pe data de 26 octombrie la Artmark. Acolo a fost și ultima secvență de fericire pe care a trăit-o alături de Iuliana și de cei dragi.

În cartea apărută la Editura Univers, vedeta TV a dedicat pagini bune poveștii mamei sale, fără să știe ce se va întâmpla la doar câteva zile de la lansare, iar astăzi, acele pagini capătă o cu totul și cu totul altă valoare.

Mama ei a murit la 69 de ani!

Cu siguranță, mama Iulianei va rămâne în memoria tuturor celor care au cunoscut-o ca fiind un om generos, altruist, hotărât, senin, și, mai presus de toate, demn.

Cu ochii în lacrimi, la evenimentul de lansare al cărții ei, Iuliana Tudor povestea pentru Ciao.ro cum își divinizează părinții pentru toate sacrificiile pe care le-au făcut pentru ea, încă de mic copil, și pentru toate obstacolele pe care le-au depășit împreună.

„Părinților mei le datorez, în primul rând, tot ceea ce sunt eu, ca educație, ca sprijin, ca susținere. An după an, ei au fost constant acolo, stâlpii mei. Au venit de acasă, a fost un efort foarte mare pentru mama mea, dar îi mulțumesc că și de această dată  a știut să fie alături de copilul ei, într-o clipă specială. Cred că seara asta este în primul rând pentru ei! E un eveniment frumos și sunt foarte fericită cum nu aș putea să descriu în cuvinte. Mă bucur să văd aici oamenii care m-au însoțit în acest drum!”, ne-a mai spus Iuliana Tudor, extrem de emoționată, înainte de începerea evenimentului său.

Iuliana Tudor a avut o lansare de carte cum a visat, mulți colegi de breslă și artiști fiindu-i alături. Cornelia și Lupu Rednic, Fuego, Andreea Marin, Andreea Esca, Simona Patruleasa, Amalia Enache, Virgil Ianțu, Pavel Bartoș, Fuego, Elena Gheorghe și multe alte nume celebre s-au aflat printre invitați.

O adevărată poveste de viață, cu bune și cu rele

În cartea sa, “Fericirea nu costă nimic”, Iuliana Tudor a vorbit deschis despre povestea ei de viață, o adevărată mărturie despre parcursul său profesional, dar și despre oamenii care i-au ghidat și influențat viața. Și pentru prima oară, Iuliana Tudor a povestit despre suferința și boala mamei sale și cum a perceput ea acest lucru încă de mic copil, vedeta fiind destul de rezervată în ceea ce privește viața ei de familie.

„Nu am perceput-o niciodată pe mami, ca fiind un om bolnav”

În capitolul 4 al cărții, vedeta povestește despre mama ei, “Mama, prima mea iubire”, cu emoție și recunoștință pentru omul care a devenit azi. Nu i-a fost ușor să crească astfel însă a găsit sprijin în tatăl ei și în familia lor.

„Perioada în care am locuit în casa bunicilor a fost vremea în care mama mea lupta cu o boală grea.

Se spune că un copil nu poate avea amintiri  mai vechi de când avea patru-cinci ani. Într-adevăr, eu nu reușesc să o văd cu ochii minții, în memorie, pe mama mea mergând sau stând în picioare, pentru că nu mi-o amintesc decât în cărucior și în spitale. Tatăl meu mă ducea la ea să o văd. În spitalul în care este internată mama nu aveau voie copiii, și atunci tata convingea o asistentă să mă lase înăuntru. Trăiam acele secvențe cu frica de a nu fi prinsă, în drumul spre îmbrățișarea ei. Dar simțeam încă de pe atunci, iar astăzi știu, pur și simplu, fiindcă sunt și eu mamă, că pentru mama, prezența mea acolo, lângă ea, a fost cel mai puternic motor în lupta cu boala”, povestește Iuliana Tudor în cartea ei, explicând exact ce a pățit mama sa și de când este țintuită în scaunul cu rotile.

Apariție rară alături de mama ei în scaun cu rotile

“La vârsta de 27 de ani, după o săptămână de dureri mari de spate, mama a căzut pur și simplu din picioare, în casă, și nu s-a mai putut ridica. A fost dusă de urgență la spital, unde i-au descoperit o infecție puternică a coloanei vertebrale, care îi paralizase picioarele. A fost operată și au urmat doi ani de recuperare. Pentru că era tânără și avea, altminteri, un organism puternic, mama a reușit să se recupereze parțial de pe urma  paraliziei, reluându-și oarecum mobilitatea.

Când a venit acasă, se deplasa cu ajutorul a două bastoane, iar pe distanțe mari, în căruciorul cu rotile. De atunci pentru mine aceasta a fost normalitatea în ceea ce o privește (…) Există o singură poză pe care mi-o amintesc cu mama, stând în picioare, ținându-mă de mână. Dar fotografia asta s-a pierdut”, mărturisește Iuliana Tudor în prima ei carte, „Fericirea nu costă nimic”, care s-a născut la propunerea jurnalistului Răzvan Bucuroiu, acesta realizând o serie de convorbiri cu autoarea.

Vizitele pe care i le făceam mamei la spital mi-au rămas în suflet

“Vizitele pe care i le făceam mamei la spital mi-au rămas în suflet ca niște bucurii. Atunci, pentru mintea mea de copil, erau bucurii, acum nu le mai simt așa pentru că reușesc să mă pun în situația ei. Și ce mi se pare fantastic este că eu nu am simțit deloc acea povară, nedreptatea imensă a bolii care o lovise pe mama atât de tânără, cu atât de multă duritate. Nu am perceput-o niciodată pe mami, așa îi spuneam eu, ca fiind un om bolnav. A avut și are și acum un psihic extrem de puternic și a știut să creeze o atmosferă firească în familie, astfel  încât eu să cresc într-un mediu normal.

Mama mea are o voință de fier

Toți cei din familie, rudele la care am stat atunci, m-au înconjurat cu dragoste și le sunt recunoscătoare. Mama mea are o voință de fier și este o persoană înzestrată cu foarte multă delicatețe. După venirea ei de la spital, totul s-a petrecut într-o normalitate absolută. Și pentru asta trebuie să îi mulțumesc tatălui meu, care a avut grijă de ea tot restul vieții. Pentru mine, grija permanentă, sacrificiul lui înseamnă iubire și mai presus de cuvinte și declarații – înseamnă acel “la bine și la rău” prin care sunt legați oamenii când se căsătoresc”, scrie în cartea Iulianei Tudor.

Prezentatoarei TV nu i-a fost ușor dar astăzi le este recunoscătoare părinților săi pentru sacrificiile pe care aceștia le-au făcut pentru ea.

“Teoriile psihologice moderne spun că purtăm în noi, din copilărie, ceva dintr-o traumă, dintr-un abuz, din spaimele de odinioară care nu s-au vindecat, dar care zac în străfundurile ființei noastre și răbufnesc în mod inexplicabil când nu te aștepți. În școală, copiii mă necăjeau, folosindu-se de boala mamei. Dar eu cred că am reușit, privindu-mă foarte atent în oglindă, să dizolv în timp tot ce a fost frustrare și teamă în anii copilăriei, să accept și să înțeleg fiecare dintre acele secvențe, să merg tot timpul înainte.