Iulia Albu, moment de sinceritate: ”Găina nu mai există, acum există un cocoș! Este foarte negru”
Iulia Albu, unul dintre cei 4 jurați ai emisiunii ”Bravo, ai stil!”, este un personaj care întoarce priviri, naște controverse, desenează zâmbete și dă motiv de bârfă. Critic de modă, blogger, vedetă TV și peste toate sau în completarea tuturor, mama, pe Iulia Albu am găsit-o așa cum ne așteptam. Un om care nu se teme de cuvinte, pe de altă parte un om care știe foarte bine ce și când să spună ca să aibă ecou. Un interviu în care am discutat despre ea ca persoană, în care am atacat subtil subiectul Mihai Albu și în care ne-a mărturisit de ce relația cu părinții ei nu prea există. Nici de Mikaela n-am uitat… toate la timpul lor.
Iulia pentru ce ți-ai spune în momentul acesta ”Bravo, ai stil”?
Cred că mi-aș spune ”Bravo, ai stil” în primul rând pentru că am știut să-mi aleg persoanele în care să-mi pun încrederea și pentru că am avut determinarea de a-mi duce planurile, întotdeauna, la bun sfârșit.
Ai pierdut pe cineva sau ceva pe drum?
Am pierdut foarte multe lucruri pe drum, dar nu aș spune neapărat pe cineva. Am sacrificat viața mea personală, am renunțat la vacanțe, am renunțat la timpul meu, dar am făcut-o deschis și asumat și nu-mi pare rău nicio secundă.
Iulia, tu ești o persoană publică nonconformistă. Ai un stil excentric, iar pentru un necunoscător limita dintre excentric și penibil poate fi foarte ușor încălcată. Ce înseamnă să fii excentric, fără să riști să cazi în penibil?
Uite, am să-ți spun ceva… În general, limita dintre penibil și frumos este foarte interesant să fie încălcată, și este foarte important să știi să te joci la granița dintre kitch și frumusețea convențională. Este un lucru care mie mi-a plăcut întotdeauna, este o artă să faci asta și sunt foarte puțini cei cărora le reușește pentru că pentru a putea deprinde această artă este nevoie de foarte, foarte mult studiu. În plus, trebuie să recunoaștem că este nevoie și de foarte multă asumare, până la urmă diferența dintre un umeraș care poartă niște haine gândite atent de cineva și un personaj în sine este exact asta.
De când ai început să-ți construiești personajul?
Personajul am început să-l construiesc cu o săptămână înainte să auziți de mine. În viața mea nu a fost vreodată ceva întâmplător, am știut exact ce am de făcut pentru ca lucrurile să evolueze în direcția pe care mi-am dorit-o. Eu sper să nu mă întrebați de găină acum pentru că găina chiar a fost o chestie naturală, nu a fost forțată în niciun fel. Ador găinile.
Găina mai există?
Acum există un cocoș!
La fel de negru?
Este foarte negru!
Revin la imagine și uitându-mă la tine și la acest personaj complex pe care l-ai construit, nu pot să nu te întreb de ce trebuie să ținem seama atunci când ne cosntruim pe noi, astfel încât să fim tot noi?
Nu cred că asta este important. Nu este important dacă suntem noi sau nu, esențial este felul în care ne asumăm public ceea ce trăim și faptul că transmitem credibil o informație. În cazul meu totul a fost natural, dar asta nu înseamnă că nu pot exista personaje construite. Eu sunt unul dintre oamenii care fac strategii de imagine pentru branduri și mi-ar fi foarte simplu să fac asta și pentru o persoană, însă nu văd de ce mi-aș crea acum o concurență.