Halle Berry: viața plină de violență a actriței care a plecat dintr-un adăpost pentru oameni ai străzii

Asemenea multor mari actori, viața actriței Halle Berry stă sub semnul dramei, abandonului, scandalului, relațiilor amoroase ratate și al neputinței. Câștigătoare a unui Oscar și a unui Glob de Aur, Halle Berry a cucerit America în anul 1985, atunci când a devenit Miss Teen All American. Un an mai târziu, a venit confirmarea faptului că nu trebuie să părăsească această lume a celebrităților, după câștigarea celui de-al doilea premiu al frumuseții, Miss Ohio.

„Ea m-a împins spre succes, deși nu cred că s-a gândit vreodată că ar ieși bine”

Fiica asistenților medicali Jerome Jesse Berry și Judith Ann, Halle Berry și-a început cariera ca și actriță pornind dintr-un adăpost pentru oamenii străzii. În momentul în care a decis să se mute în Chicago ca să se ocupe de cariera de actriță, viitoarea câștigătoare a premiului Oscar a rămas fără niciun venit. „Gândește-te dacă poți supraviețui singură sau vino acasă!”, i-a spus mama ei, în momentul în care Halle a sunat-o să-i ceară ajutorul. Dacă în alte condiții ar fi renunțat la tot și s-ar fi întors acasă, refuzul mamei nu a făcut-o decât să-și dorească și mai mult să reușească. Din acel moment nu a mai contat nimic, nici măcar un domiciliu provizoriu într-un adăpost pentru oamenii străzii.

„Ea m-a împins spre succes, deși nu cred că s-a gândit vreodată că ar ieși bine. Am învățat cum să am grijă de mine și să pot trăi în orice situație, chiar dacă aceasta a însemnat să merg la un adăpost sau să trăiesc cu mijloace financiare precare. Am devenit o persoană care face întotdeauna totul în felul său”, povestea actrița la un moment dat, aducându-și aminte de acel moment.

Părăsită de tată și batjocorită la școală

Avea 4 ani când tatăl ei a decis să plece și să uite de familie. Acest șoc a fost dublat de un altul determinat de relocarea pe care mama ei a fost obligată să o facă, din rațiuni financiare. Cei 4, trei copii și o mamă traumatizată, s-au mutat într-o suburbie a orașului Cleveland. Aici, o altă discuție și o sursă de suferință pentru mulatră, determinată fix de la culoarea pielii. Comunitatea în care a intrat, dar și școala publică la care a fost înscrisă, erau populate, predominat, de albi, ea fiind o victimă constantă a discriminării rasiale. Mai târziu avea să spună că aici a funcționat perfect zicala ”un șut în dos, un pas înainte”, pentru că și această situație a funcționat ca și motivație.