Giulia: “Soțul meu este sprijinul meu numarul unu”

Giulia Anghelescu făcea furori în trupa Candy în anii 2000. Timpul a trecut, iar Giulia a ales o carieră solo. În prezent, cântăreața este componenta trupei Dj Project. Dincolo de proiectele muzicale, Giulia se dedică soțului și celor doi copii pe care îi are. Despre cum reușește să îmbine armonios toate aceste lucruri, aflați în interviul pe care ni l-a oferit în exclusivitate.

Giulia, la TV ești mereu tonică, veselă, optimistă. Cu prietenii, cu familia cum ești?

Sunt exact la fel. Momentele mele de oboseală nu le vede nimeni. 🙂

Ce îți place cel mai mult la tine, din punct de vedere fizic? Dar moral?

Sunt moldoveancă, așa că aș putea spune că totul îmi place la mine.  Glumesc! Mă simt extrem de bine în pielea mea exact așa cum sunt acum.

Ce nu ai schimba la tine niciodată?

Nu aș mai schimbă freza pe care o am în acest moment, pentru că eu consider că mă reprezintă în totalitate.

Ești de mică pe scenă. Cum a fost drumul până aici?

Anul acesta se împlinesc 26 de ani de când am urcat pentru prima oară pe scenă. A fost un drum extrem de frumos, cu multe satisfacții și împliniri, dar și foarte greu. Am început să cânt pe scenă când aveam doar 6 ani și, deși poate au fost perioade când mi-aș fi dorit să fiu un copil normal, acum dacă mă uit în urmă știu că dacă ar fi să dau timpul înapoi nu aș vrea să schimb nimic. Am avut o copilărie altfel, care m-a purtat prin toate colțurile țării, care mi-a dat ocazia să cunosc extrem de mulți oameni, care m-a învățat să mă bucur de fiecare clipă, fie bună, fie mai puțin bună.

Cu ce amintiri ai rămas din perioada Candy?

Am rămas doar cu amintirile frumoase. A fost una dintre cele mai frumoase perioade din viața   mea. Turneele prin țară, fetițele care veneau la concerte cu codițe împletite la fel ca ale mele, sute de jucării, mii de scrisori. Cred că singurul regret pe care îl am legat de perioada Candy este faptul că nu m-am bucurat la maximum de toate lucrurile frumoase care mi s-au întâmplat. Eram o adolescentă rebelă, cu o personalitate extrem de puternică, eram fițoasă și credeam că toate lucrurile mi se cuvin, eram ambițioasă și întotdeauna cel mai dur critic al meu. Nu înțelegeam de ce tata, care era managerul trupei, ținea morțiș că noi să dăm autografe tuturor copiilor și să facem poze cu toată lumea după concerte. Mai târziu când m-am întâlnit cu fanii care mi-au rămas fideli în timp, mi-am dat seamă cât de mult a însemnat pentru ei faptul că nu refuzam niciodată să dăm autografe sau să facem poze sau să răspundem la scrisori.