Feli: “Nu cred că e nevoie de un act ca să fiu fericită pe deplin cu cineva”
Feli Donose a devenit cunoscută în 2013, după ce a participat la “Vocea României”. Cu toate că nu a ajuns până în finală, Feli nu a renunțat la visul ei de a cânta. Puțini sunt cei care știu că mult timp Feli a fost plecată în Spania pentru a munci. Despre cum a fost acea experiență, dar și cum se simte acum când este considerată una dintre cele mai bune voci din România, aflați din interviul ce urmează.
Spune-mi care este cuvântul care te descrie cel mai bine.
Muzică și zâmbet. Am două 🙂
Cum ți-ai descoperit talentul muzical?
A existat de mică în mine dorința asta de a cânta. Nici măcar nu îmi amintesc când s-a activat… ATÂT de mică eram! 🙂
E greu să trăiești printre străini
Vorba aia: “E greu să trăiești printre străini” e adevărată tare. A fost greu să fiu departe de casă și de familie, înconjurată de oameni care vorbesc toți aceeași limbă dar deloc, deloc limba ta. Nu m-am putut “modela” după ei pentru că nu m-am simțit…înțeleasă. Totuși, în drum spre visul meu am dat de încercări mai grele decât locuitul și trăitul, o perioadă, în altă țară străină. Și le-aș face pe toate din nou și din nou pentru visul meu 🙂
Ce ai învățat din experiența de acolo?
Am crescut din toate punctele de vedere. S-a întâmplat asta și pentru că am fost singură, singură. Fără familie, prieteni sau cunoștințe măcar. Probabil că butonul instinct de supraviețuire s-a activat și brusc am devenit om mare și responsabil 🙂 Pot spune că acolo s-a conturat mai bine femeia independentă care sunt azi.
Nu aș pleca definitiv din România
Te gândești totuși să pleci din țară definitiv dacă ai avea ocazia?
Nu! Îmi iubesc țara foarte mult! Cu bune și cu rele, e țara mea. Nicăieri nu-i mai bine ca acasă. Aș pleca oricând pe alte continente, în vizită sau să-i cânt lumii, dar mereu m-aș întoarce acasă.
Cum a fost primul tău contact cu publicul?
Îmi bătea inima foarte foarte tare, o oră aproape am stat cu mâinile încleștate pe microfon și am cântat cu ochii închiși. Deschideam ochii doar ca să le mulțumesc. Altfel stăteam cu nod în gât de emoții! 🙂 Dar oamenii au fost frumoși! Mi-au dat mult curaj! 🙂