Există viață după divorț! Elena Ionescu: „Nu pot decât să mă bucur că s-a întâmplat asta acum și nu mai târziu!”

Elena Ionescu este o mămică singură și îmbină de minune viața artistică cu familia. Căsnicia cântăreței cu fotomodelul Dragoș Stanciu a rezistat doar un an, în urma acesteia rezultând un frumos băiețel, pe nume Răzvan Andrei, născut pe data de 3 august 2018.  Fostul soț al vedetei a decis să se întoarcă în brațele unei foste iubite, așa că artista a rămas să se ocupe doar ea de copilul lor. Despre cum se descurcă acum, care a fost motivul divorțului și dacă ar mai fi dat o șansă mariajului ei, Elena Ionescu a stat de vorba, exclusiv, cu CIAO.ro.

Elena, care sunt noutățile din viața ta, acum ești mămica singură!

Ca și noutăți, mă bucur din suflet să creez un moment frumos, de battle, între mine și Mahala Rai Banda pentru străinătate în mod special, eu voi cânta împreună cu ei într-un show,  pe lângă acest lucru mai aștept niște confirmări pe care o să le anunț la momentul potrivit.

Acum ești mămică singură…

Da, sunt o mămică singură, sunt împlinită din toate punctele de vedere, am  tot ce am nevoie, nu îmi lipsește nimic astfel încât mă simt un om norocos. Sunt mulțumită așa cum sunt și cred că Dumnezeu a aranjat lucrurile așa cum trebuia.

Tu și Dragoș Stanciu ați divorțați la doar un an de căsnicie, a fost rapid, v-ați grăbit, regreți?

M-am căsătorit pentru că am iubit. Într-adevăr a fost rapid, dar a fost intens și frumos cât a fost. Nu regret nimic! Cred în continuare că  lucrurile s-au întâmplat cu un rost și  tot ce a rămas după această căsnicie mă face să înțeleg că a fost cel mai bine că s-a întâmplat așa. În viață, până la urmă, este frumos să păstrezi ce a fost frumos!

Care este de fapt motivul divorțului?

Motivul este că unii oameni atunci când dau de greu sau trebuie să devină mai responsabili  în viață, pot face asta sau nu și uneori probabil că se caută calea cea mai ușoară.  Din punctul meu  de  vedere cred că amândoi poate am greșit însă dacă exista probabil comunicare și o dorință reciprocă în a continuă acest drum în viață, de a fi o familie, cred că se puteau face lucruri la momentul respectiv, însă totodată cred că și asta a fost o variantă mult mai eficientă pentru el,  de a se debarasa în loc să lupte probabil.

 În ce relații ați rămas?

Am rămas în relații amiable, doar pentru copil practic, adică nu e vorba de o relație personală sau să ne sunăm la orice chestie. Comunicăm pentru tot ce ține de copil însă în afara acestui subiect nu mai există altele.

 Cât de des își vizitează fostul tău soț copilul?

 O dată la o săptămână,  o dată la două săptămâni, îl ia două-trei ore, merge cu el, îl plimbă, copilul este cu domiciliul la mine, custodie comună. Probabil că în timp relația se va mai suda. În momentul acesta  suntem cam la acest nivel!

Ai fi dispusă să te împaci cu el pentru copil?

Nu! Dacă s-ar mai fi putut face ceva, la un moment anume, când am dat divorțul și practic erau cele 30 de zile în care se puteau regla niște lucruri, probabil că inițiativa lui de a rămâne unde era a fost una bună, atât pentru el cât și pentru mine și  categoric nu aș mai face treaba asta. Însă dacă cel mic probabil dacă era mai mare sau ar fi conștientizat…Pentru că pot să spun că există un singur avantaj în acest moment. Cel mic nu a conștientizat separarea noastră, el nu identifică ideea de  cuplu între noi doi și atunci asta este, să spun așa, un beneficiu că el nu are această idee foarte bine stabilită astfel încât să nu sufere.  Pentru că dacă copilul ar fi suferit cu adevărat probabil că și pe mine m-ar fi pus să fiu astfel încât să nu îl fac să sufere, adică poate aș fi dat o șansă.

Fostul tău soț și-a refăcut viața?

Da. Din câte știu este în continuare cu fosta lui iubită, locuiește la ea. Sunt împreună, nu mai este nimic nou în asta, ei s-au și afișat împreună. Important e să le fie bine și cred că automat tuturor ne va fi bine!

Îi porți ranchiună?

În niciun caz. Nu aș avea de ce pentru că  în momentul ăsta există mai multe argumente care mi-au demonstrat că a fost cea mai bună alegere pentru amândoi să facem această separare.  Atunci când în viață nu mai există respect de sine, respectul de cuplu, când intervin alte persoane deja, din punctul meu de vedere, totul este pierdut. Nu pot decât să mă bucur că s-a întâmplat asta acum și nu mai târziu!

 Tu cum ești acum, personal vorbind? Îți dorești o nouă relație sau ai decis să te  dedici o perioadă băiețelului tău?

Eu sunt foarte bine în momentul de față, personal vorbind nu pot să spun că mă pot atașa atât de repede de altcineva însă sunt convinsă că dragostea există și jumătatea pentru  fiecare și nu mi-am pierdut această speranță. Cred în dragoste și am să o trăiesc de fiecare  dată când voi avea ocazia și chiar dacă acest pasaj din viața mea nu a fost unul cel mai fericit eu încerc să păstrez tot ce a fost frumos și să  merg mai departe în mod special pentru cel mic și să mă dedic într-adevăr lui pentru că asta fac în ultima perioadă.  Dacă am sacrificat ultimii doi ani din viața mea a fost cu folos pentru el, pentru că avea nevoie iar mama își  simte copilul cel mai bine. De-acum încolo a mai crescut și probabil că o să și pot să îl iau cu mine oriunde, e totul mai ușor. Dar, clar, mă dedic în mod special băiețelului meu pentru că este boțul meu de aur, comoara mea!

Ce îți dorești de la noul bărbat din viața ta? Ești o femeie frumoasă, curtată probabil peste tot!

Îmi doresc să găsesc un om pe sufletul meu. Să fie un om credincios, cu principii, cu caracter, să aibă demnitate, să fie un om așa cum mă consider eu că sunt. Un om fidel, un om dedicat atunci când iubește și cam atât, în rest cred că vin de la sine. Și cu  Dumnezeu înainte…

Care a fost cel mai greu moment până acum pentru tine de când ești mamă?

Cel mai greu moment cred că  a fost atunci când am simțit că se va termina. Știam, simțeam cumva, asta nu a venit spontan  pentru mine, era o chestie doar să îmi demonstrez niște lucruri atunci când s-a întâmplat.  Și spaima că voi  rămâne cu cel mic fără această  latură masculină, fără tatăl lui, m-a panicat foarte tare o perioadă pentru că efectiv nu știam cum am să fac față, mai ales că trăiesc în București singură, părinții mei sunt în provincie,  acest lucru m-a speriat  foarte tare.  Însă cu ajutorul lui Dumnezeu am dat de oameni frumoși, familia mea a venit lângă mine și totul s-a rezolvat mai bine decât mă așteptam!

Mai crezi în căsnicie?

Sigur că da! Eu sunt o familistă convinsă și pentru că am avut întotdeauna lângă mine familia închegată și părinții mei nu au divorțat, nu au avut nicio treabă cu despărțirile în viață,  întotdeauna  mi-am dorit să am o familie și de aceea am și încercat asta și mi  s-a părut că poate am găsit-o la momentul potrivit. Cred în continuare în căsnicie, îmi doresc foarte tare și las viața să mă surprindă. Așa cum spuneam, cred că pentru fiecare, că e mai devreme, că e mai târziu, există o jumătate!

Ce îți dorești de la anul nou?

Știu că sună clișeic dar cel mai mult îmi doresc să fiu sănătoasă, să fim sănătoși și eu și cel mic și familia, să fim împreună, să ne bucurăm de momente frumoase atât cât se poate, să avem  poftă și chef de muncă pentru că  acestea ne ajută și mai tare la starea de spirit și să ducem la bun sfârșit proiectele  pe care spuneam că vreau să le realizez și care sunt în perspectivă. Îmi doresc să păstrez această formulă de cântat cu band, cu live, cu muzică bună, cu tot ce înseamnă ce am făcut eu până acum.