EXCLUSIV | Rona Hartner, primul interviu de pe patul de spital! Cum se simte + nu are nicio sursă de venit: „Am dezvoltat un șoc anafilactic”
Rona Hartner se luptă din nou, la 50 de ani, cu o formă de cancer care a țintuit-o acum la pat și a lăsat-o fără surse de venit pentru că cel puțin deocamdată, nu mai poate lucra. Artista este internată într-un spital din Franța, medicii o tratează cum știu ei mai bine, iar vedetă are familia alături, ceea ce îi ridică moralul și o face să aibă o stare de spirit bună, rămânând încrezătoare. A aflat pe 12 Iulie ca are un cancer în stadiul 4 care nu poate fi vindecat, iar vestea a venit că un trăsnet asupra cunoscutei actrițe și cântărețe. De pe patul de spital din Franța, Rona Hartner a avut amabilitatea și puterea să răspundă întrebărilor venite din partea Ciao.ro, cu privire la starea ei de sănătate.
Rona Hartner, primul interviu de pe patul de spital!
Cum vă simțiți acum după această poveste cu cancerul care a recidivat? Sunteți acasă, în Franța, sau în București? Cum vă tratați?
Cancerul meu nu a recidivat, cancerul de colon operat de domnul Doctor Profesor Mircea Beuran în România și tratat în Franța cu citostatice este complet vindecat, acest cancer actual este de altă origine, de altă speță și de alt soi.
În acest moment sunt în Franța, aici l-au descoperit și aici îl tratez fiind aproape de familie și de casă, de copil și pentru că este mult mai practic pentru mine să fiu aici unde-i am pe toți aproape.
Vă simțiți rău de la chimioterapie? Cine vă ajută și este lângă dumneavoastră acum, în aceste momente?
Nu mă simt rău de la chimioterapie, numai Dumnezeu putea să facă asta, o suport cu mare ușurință, nu e ca prima chimioterapie pe care am avut-o pentru cancerul de colon pe care am suportat-o foarte greu, nu m-am plâns niciodată, dar a fost foarte grea. Aceasta este ușoară, lejeră, fără efecte negative.
Alături de mine sunt mama mea, fata mea, am o doamnă care-mi aduce Sfânta Împărtășanie în fiecare zi în camera de spital, am foarte mulți prieteni care-mi fac tot felul de cadouri, e foarte important să ai prieteni apropiați decât rude îndepărtate, pentru că prietenii apropiați sunt ca și noua familie pe care ți-o dă Dumnezeu. Cu ei am încercat să facem acțiuni umanitare, concerte creștine și altele în 22 de ani de când sunt în acțiuni umanitare. Acești oameni îmi sunt foarte apropiați și îmi cumpără fructe, sucuri, lucruri simple și se roagă pentru mine în toate colțurile lumii.
Cum se simte + nu are nicio sursă de venit
“Am cancer de fumător, în corp de nefumător!”, așa ați spus! Cum vine asta? Credeți că totul s-a întâmplat pe fond de stres?
Cancerul meu chiar așa se numește, cancer de plămâni de nefumător, adică chiar sunt nefumător, nu am mai fumat de 32 de ani, la noi, pe vremuri cântărețele se îmbolnăveau atunci când cântau în baruri unde se fuma, dar în acest moment așa ceva nu se mai întâmplă, deci eu acest cancer l-am făcut pe fond de stres. La începutul anului, Dumnezeu îmi spunea: „Stai liniștită, nu te agita, nu te stresa”, ceea ce eu nu am făcut. M-am agitat peste măsură pentru situații din familie dificile, de dormit nu am dormit aproape deloc, luam câte 2-3 somnifere care mi-au dat peste cap corpul pentru că am vrut să fac eu totul. Deci sfatul meu este să încercați să va odihniți altfel poți claca cu totul.
La sfârșitul lunii iulie ați dezvăluit vestea aceasta, că vă luptați din nou cu cancer în stadiul 4 la plămâni și metastaze pe creier! Vă e teamă, ce simțiți acum? Cum a primit vestea familia dumneavoastră?
Cred că șocul emoțional a fost cel mai grav, când pe 12 Iulie am aflat că am acest cancer stadiul 4 care nu poate fi vindecat. Am avut o cădere psihică și la începutul lui August am început să țin postul Sfintei Marii, dar nu ar fi trebuit să-l țin pentru că te slăbește, dar când nu ai altă soluție poate ești iertat că faci astfel de excese și poate astfel Dumnezeu îți găsește vindecări miraculoase.
Ca și prima dată, atitudinea este să ascult de doctori și Dumnezeu și poate sunt răsfățată de Dumnezeu, pentru că au trecut 4 ani de la fostul cancer și acum 2 ani s-a inventat și tratamentul pentru acest cancer, cu pastile pe celule canceroase. Dacă trebuia să trec din nou prin primele citostatice nu aș mai fi rezistat pentru am dezvoltat un șoc anafilactic la unii din compușii citostaticelor de cancer de colon, aș fi fost fără chimioterapie și fără operație.
„Am dezvoltat un șoc anafilactic”
Cum ați descoperit acum această nouă problemă de sănătate?
De acest cancer am aflat când am fost la un pneumolog în Sectorul 2, pentru că tușeam foarte rău și în Franța nimeni nu vroia să-mi dea decât Paracetamol iar mie mi se părea că am ceva mult mai rău la plămâni, și atunci pneumologul respectiv mi-a făcut imediat o radiografie și m-a pus pe tratament cu antibiotice foarte puternice timp de 10 zile. După ce a dispărut pneumonia, am descoperit că sub aceasta era, de fapt, un cancer și o embolie pulmonară. Poate aș fi putut descoperi asta cu 2 luni mai devreme, dar în Franța nu m-a trimis nimeni nici măcar la o radiografie.
Dacă nu mai puteți să munciți acum, ați rămas practic fără o sursă stabilă de venit, cum vă descurcați? V-ați anulat practic toate angajamentele, concerte, evenimente?
Practic la ora actuală nu am surse de venituri, pentru că s-au anulat concerte, dar încerc să mă descurc cum pot, poate o să vorbesc cu o editură să-mi scriu cartea vieții mele, să scriu poveștile mele pe care mulți vor să le asculte, pentru că următoarele 4-5 luni nu pot urca pe scenă.