EXCLUSIV| Cu ce valori și-a crescut Alex Dima fetița! „Părintele nu trebuie să controleze copilul”

Care sunt principiile după care se ghidează vedeta ProTV atunci când vine vorba de fiica lui, cum e  omul Alex Dima și ce pasiuni și-a descoperit între timp jurnalistul, ne-a vorbit de toate, exclusiv pentru Ciao.ro.

Alex, care e cea mai mare campanie socială în care te-ai implicat până acum?

Construirea spitalului pentru copiii cu afecțiuni oncologice la Marie Curie, o poveste în care sunt parte peste 350.000 de români și peste 4.000 de firme. Oameni care au răspuns la strigătul nostru, o dovadă că putem, că împreună suntem o forță, că ne pasă, că putem să facem lucruri în această țară în care statul e absent.

Cât de des spui “Romania, Te iubesc”, la ProTV?

Cam de 20 și ceva de ori pe zi.

Ce iubești tu la România cel mai mult și ce te face fericit în țara ta?

Oamenii care fac lucruri, care sunt vii, cărora le pasă, care pun suflet, ajută, care împing țara asta în față. Ei mă fac să spun „România, te iubesc!” din tot sufletul. Apoi, nu neapărat în această ordine, munții, pădurile, Delta, dealurile cu vii, tradițiile, bucatele, locurile în care omul încă n-a reușit să ducă pungi și pet-uri.

Cum te relaxezi atunci când nu faci televiziune?

Mă joc cu fiica mea. Meșteresc, învăț să cânt la caval, hoinăresc prin păduri, ascult poveștile oamenilor frumoși.

Pe lângă faptul că ți-ai deschis atelierul de care povesteai pe rețelele de socializare! Despre ce este vorba mai exact și de unde provine practic această pasiune a ta, de a meșteri, să zicem?

Meșteritul rupe ritmul. Acolo, stai tu cu tine. Cu o muzică pe fundal, departe de tot zumzetul ăsta inutil din jur. Dai timpului timp, cum îmi spunea Înaltul Justinian. Iar dacă mai și iese câte ceva pentru care cei din jur vin cu laude, atunci, e bine. Recomand.

Ce te motiveaza cel mai tare să mergi înainte?

 Fiica mea, speranța că o să fim mai bine, oamenii care au ieșit din rând și nu mai așteaptă să vină cineva să le schimbe viața sau gardul din fața blocului. Îl fac ei, schimbă fața locului în care trăiesc.

Ce relație ai cu fiica ta, Sara? Ea îți dă energia de zi cu zi? Cât de apropiați sunteți?

O relație tare faină. Vorbim, râdem, povestim, meșterim împreună. Avem momentele noastre, acelea în care ai vrea ca timpul să stea pe loc. Asta ți-o dorești tu, ca părinte. Dar când și copilul își dorește asta, e dovada că suntem pe drumul cel bun.

După ce te-ai ghidat în creșterea Sarei? Către ce valori ai îndrumat-o? Ce îți place cel mai mult la fetița ta?

Încredere și libertate. Părintele nu trebuie să controleze copilul. Trebuie să îl lase să meargă singur, să descopere, iar când are nevoie, părintele neapărat trebuie să fie acolo. E ca atunci când învață să meargă pe bicicletă. Îl susții și la un moment dat îi dai drumul, îl lași să meargă singur. Dar tu ești acolo, în spatele lui, gata să îl prinzi dacă se dezechilibrează.

Ce îmi place la fiica mea? Totul. Dar în mod deosebit energia bună pe care o emană. E om frumos și bun.

Dacă ar fi să dai timpul înapoi, ce ai schimba?

Aș face mai mult sport și aș bea mai multă apă. Că asta mi-a reproșat la un moment dat, când am început să scârțâi, un medic. Și de atunci m-am pus pe recuperat. Tot timpul am un bax cu apă în redacție. Iar sport, fac aproape zilnic.

Cum e omul Alex Dima?

Om. Încerc, îmi dau silința să rămân om.

Ce nu știm încă despre tine?

O să aflați în curând. Lucrez la asta.

Ce îți place să faci și ce nu?

Îmi place să călătoresc, să umblu, să mă bucur de natură, să gătesc. Nu-mi place să spăl vase.

Te judeci aspru atunci când simți că ai greșit?

Destul. Atunci când știi că un material de-al tău poate ajunge la milioane de oameni, îți dai toată silința să nu greșești. Ei bine, rigoarea asta, în timp, o aduci și în viață. Iar când greșești, vine și judecata. Dar știi cum e vorba, din greșeli învață omul.

Ai vreun regret privind în urmă?

Da. Că uneori am pierdut timpul aiurea. Nu mai întâlnești clipa asta, de acum. S-a dus. Știu, e banalitate, o tot auzim, dar câți dintre noi conștientizăm? Că timpul trece și trebuie să-l folosim cu rost.

Dar vreun complex?

Am. Când ies din țară, prin partea de vest și văd că la alții se poate si la noi, nu. Avem mult de lucru. Totul pornește de la educație, de la asumare, de la schimbarea care trebuie să înțelegem că începe cu fiecare dintre noi, cu mine, în primul rând.