EXCLUSIV| Pe ce s-a specializat Adriana Bahmuțeanu pe timp de pandemie! Pentru ce îi mulțumește fostului soț, Silviu Prigoană

Adriana Bahmuțeanu s-a vindecat de traumele trecutului, a trecut peste cele 5 divorțuri pe care le-a avut cu Silviu Prigoană și a început o viață nouă! Atât din punct de vedere personal cât și profesional. În interviul exclusiv pentru CIAO.RO, Bahmu a povestit ce a dus la schimbarea ei ca om, cum gândește și ce face acum! Ce își dorește de la fostul ei soț și de ce îi mulțumește, aflați imediat!

Reporter: Cum e Adriana Bahmuțeanu în această perioadă? Ai avut multe proiecte de pierdut pe timp de pandemie?

Această perioadă a fost una foarte bună pentru mine pentru că am avut timp să citesc, să stau eu cu mine și să îmi pun lucrurile la punct. Mi-am dorit să am o perioadă în care să citesc foarte mult pentru că aveam de terminat un masterat. Eu am terminat Master în Psihologie clinică vara asta și îmi vine să mă pup, așa, deoarece sunt foarte fericită din acest motiv. Și după ce  contractul meu cu Antena Group s-a terminat, chiar îmi doream să stau o lună-două acasă, să mă odihnesc, să citesc și să lucrez cu mine. Ei bine, a venit coronavirusul și am avut această ocazie. Am avut foarte mult timp liber. Practic proiectele din showbiz au picat, aveam evenimente în țară, în străinătate, nu s-a mai întâmplat nimic… Financiar vorbind, pe de o parte am pierdut foarte mulți bani, iar pe de altă parte am folosit perioada asta în folosul meu. Mi-a prins foarte bine pentru că mi-am terminat proiectele și mai mult decât atâta am reușit să îi ajut și pe alții. Eu sunt  consilier de dezvoltare personală, coach și master coach și am avut foarte multe proiecte  de voluntariat  în perioada pandemiei, inclusiv cu persoane care au avut, de exemplu, să zicem, atacuri de panică sau le era frică să mai stea singure în casă. Am reușit să le ajut și sunt foarte mândră de mine pe acest motiv. Mai mult, m-au contactat foarte multe femei care aveau probleme în relația de cuplu și practic aceasta va fi specializarea mea. În acest moment sunt în formare la terapie sistemică de cuplu și familie, la Institutul de psihologie Gama și am reușit să ajut aceste cupluri să se regăsească, am reușit sa îi ajut pe ambii parteneri să înțeleagă ce este aceea o relație sănătoasă de cuplu. Și cred că foarte mulți au avut problema asta în pandemie. Mulți nu au știut cum să o  gestioneze pentru că pe noi, românii, nu ne-a învățat nimeni cum să relaționam în relația de cuplu. Nu ne-a învățat nimeni cum să iubim, cum să comunicăm. Nu ne-a învățat nimeni ce înseamnă cu adevărat o relație de cuplu, mai ales femeile sunt învățate că, de fapt,  relație de cuplu înseamnă familie, adică înseamnă să fii mamă și cam atât. Multe confundă ideea de familie cu ideea de cuplu. Cuplul e una, relația cu soțul, cu partenerul, și familia este cu totul altceva. Familia include și  copiii și de ce nu, și familia lărgită. Iar noi, la terapie sistemică cu asta ne ocupăm, cu terapia întregii familii. Și practic acum am avut ocazia să pun în practică ceea ce am învățat și mă bucur că am avut rezultate fantastice, pentru că nu am făcut psihoterapie, eu nu sunt încă psihoterapeut, am făcut dezvoltare personală cu acești oameni dar eu zic că i-am ajutat enorm pentru că s-au văzut rezultatele într-un timp foarte scurt, o lună – o lună și jumătate.

Am avut rezultate remarcabile, adică oameni care ar fi vrut să se despartă, oameni care se băteau sau se certau în fiecare zi în casă, au reușit ca după o lună și jumătate să se înțeleagă, să comunice mult mai bine, să își exprime nevoile într-un mod asertiv și să înțeleagă, de fapt, ce își doresc unul de la altul și că de fapt la început,  atunci când s-au cunoscut, s-au îndrăgostit de calitățile partenerului și nu de defectele lui și cred că asta este cheia în orice cuplu, să vezi partea plină a paharului, calitățile pe care le are partenerul tău și să îi comunici într-un mod frumos, asertiv. În rest, după cum știți, ne-a lovit pandemia, nu mai sunt evenimente, din păcate, statul român nu ajută artiștii sau entertainerii sau oamenii din showbizz, cu absolut nimic. Nici acum, în starea de alertă, nimeni nu prea știe ce are de făcut. Am văzut că au apărut așa, sporadic, niște spectacole pe la teatre de vară, dar nu mi se pare că este o soluție, la fel cum nu mi se pare că e o soluție să faci o nuntă cu 50 de invitați dar să poți să faci un spectacol cu 500 de invitați. Eu nu am înțeles nici  până acum care e diferența între o nuntă și un spectacol, adică de ce cei de la spectacol, n-ar lua Coronavirus, dar ăștia de la nuntă, că-s mai puțini, ar lua Coronavirus. Și atunci, mi se par niște decizii haotice și aberante dar eu cred că până la urmă se va rezolva și se va termina cu această criză a Coronavirusului pentru că nimic nu ține la infinit și o să trecă și asta! Eu nu cred neapărat în Coronavirus, eu cred în Dumnezeu, dacă e vorba de crezut în ceva! În schimb cred că  la nivel planetar autoritățile sunt puțin în panică pentru că nu au descoperit vaccinul! Asta e toată  problema!

Crezi în acest virus, coronavirus, care a început să se răspândească și printre vedete?

 Sincer nu cred că aceste vedete sunt chiar infectate cu Coronavirus, mai ales că, uite, mare parte din ele sunt asimptomatice! Deci mi se pare cumva un scenariu prost sau un abuz din partea celor care ar fi trebuit să le acorde ajutor! Hai să luăm un caz concret: Andrei Ștefănescu! El chiar nu știa că este purtător de Coronavirus, și-a îmbrățișat copilul, chiar a dormit în seara aia împreună cu copilul în pat și eu nu înțeleg cum de soția și copilul lui nu au Coronavirus și el este obligat să stea în spital în izolare. Mi se pare o mega aberație! Mi se pare că efectiv s-a exagerat și că aceste măsuri de autoizolare sunt total insuficiente. Ce faci dacă ai acasă o familie mare? Cum te descurci dacă pe tine, persoană publică, te depistează cu Coronavirus și familia ta nu. Și cum adică tu ai, dar copiii tăi nu au?

Mie îmi dă cu virgulă și am învățat prin prisma profesiei de jurnalism să fiu sceptică și să nu cred în tot ceea ce se spune la televizor. Nu cred că aceste vedete au luat bani de la guvern,  sau că au făcut diverse aranjamente. Cred că mai degrabă, cum este Marcel Pavel – el a fost dintotdeauna mai ipohondru așa și s-a ferit să bea chiar un pahar cu apă rece. Cred că a făcut o pneomonie sau o gripă sau ceva,  pentru că a trecut brusc de la o temperatură mai mare la una mai mică dar cred că s-a și exagerat foarte mult situația lui. Eu personal nu cred că un bolnav cu dublă pneumonie poate intra în direct pe la posturile de televiziune sau poate da interviuri și vorbi cu presa ore întregi. Eu personal îi doresc multă sănătate și aștept să văd ce declarații dă după ce va ieși din spital! Eu personal nu cred în acest Coronavirus și sper să se termine cât mai repede această isterie pentru că văd că sunt foarte mulți oameni vindecați cu paracetamol și multe persoane asimptomatice. Mă doare sufletul pentru că am și eu în familie bolnavi cronici care nu beneficiază astăzi de servicii medicale din cauza acestei stări de alertă și a faptului că toate spitalele sunt închise și mi se pare o aberație, atâta timp cât plătești asigurări de sănătate,  și ai plătit o viață întreagă, să nu poți să beneficiezi de un tratament medical pentru că nu te poate primi spitalul. Mama mea are niște dureri de spate cumplite, dacă o duc la un spital privat, acolo primește îngrijiri medicale, însă dacă o duc la un spital de stat, gratuit – pentru că este asigurată -nu poate primi niciun fel de ajutor medical. Mi se pare o aberație și o sfidare la adresa oamenilor ce se întâmplă!

 Te-ai reorientat profesional?

Eu m-am apucat de psihologie și de dezvoltare personală pentru că am trecut printr-o dramă în viață personală dar acum sunt, recunoscătoare trecutului meu și oamenilor care au făcut parte din viața mea, inclusiv fostul meu soț, Silviu Prigoană, pentru că dacă nu ar fi fost întâmplările astea, în acest moment, eu  nu aș fi fost ceea ce sunt astăzi. În ultimii ani m-am cunoscut foarte bine pe mine, am  lucrat foarte mult cu mine, mi-am vindecat rănile emoționale, am înțeles ce nu mergea în viața mea și mai ales de ce nu funcționau lucrurile în viața  mea, iar în acest moment sunt pregătită să îi ajut și pe alții la nivel profesionist. Am toate actele și documentele necesare ca să pot ține conferințe. De altfel în lunile ianuarie și februarie chiar am făcut lucrul ăsta și am avut mai multe întâlniri cu femei caretrec prin neînțelegeri cu partenerul sau printr-un eventual  divorț și chiar aș vrea să le împărtășesc mai mult din experiența mea pentru că  eu în momentele acelea  în care nu mă înțelegeam bine cu soțul meu și am ajuns până la urmă să ne despărțim nu am avut parte de niciun ajutor specializat. Inclusiv terapeuții la care am apelat nu au reușit să mă ajute pentru că, de fapt, mi-am dat seama după aceea, că aveau alte diplome, alte orientări, nu erau ceea ce îmi trebuia mie. Iar

 în România, nici  societatea, nici școala, absolut  nimeni nu te învață cum să relaționezi și cum să îți pui lucrurile în ordine în viața ta. Eu am reușit să fac lucrul ăsta, asta nu înseamnă că renunț la cariera mea și la profesia de jurnalist însă cred că în același timp pot să ajut și femeile aflate în aceeași situație în care am fost eu. Și din această pandemie mi-a rămas în cap o frază. O doamnă din Anglia, pe care am ajutat-o și care, tot așa, era războinică și vroia să divorțeze, să facă tot felul de reclamații, plângeri și tot felul de nebunii și pe care am convins-o și i-am arătat că de fapt nu asta este soluția să începi un război cu fostul partener de viață pe care la un moment dat l-ai iubit și l-ai luat din dragoste și ți-ai fi dorit să trăiești cu el până la adânci bătrâneți, soluția este să pui punct, elegant și civilizat! Am lucrat foarte mult cu ea și îmi aduc aminte că doamna asta mi-a zis: „Wow, îți mulțumesc din suflet! Parcă trăiam în Jurassic Park până te-am cunoscut! Acum îmi dau seama ce am de făcut și care sunt capcanele și soluțiile și mă bucur că am vorbit cu tine și că m-ai consiliat pentru că acum realizez ce greșeli era să fac”! Vreau să spun că fraza asta cu „Eram ca în Jurassic Park până să te cunosc pe tine!” m-a uns la suflet! Adică mi-am dat seama că de fapt munca mea are valoare. Pentru că și eu  am fost în Jurassic Park dar din păcate a cam trebuit să mă ajut singură! Toată lumea din jur mă împungea: da-i mai tare, zii mai mult, du-te la televizor, mai fă o plângere, mai fă cutare și a început un război inutil care ne mânca și nervii și timpul și care a afectat foarte mult copiii, din păcate. Pentru că în războiul ăsta dintre parteneri, ce nu ne dam noi seama, copiii sunt cei mai afectați. Dacă ar fi fost să divorțez acum de fostul meu soț cu care nu m-am înțeles că și relație de cuplu, cred că aș fi făcut cu totul altfel lucrurile și cred că rezultatele ar fi fost cu totul altele. Și cred că ne-am fi înțeles ca oamenii până la urmă! Numai că eu am făcut o acțiune care la rândul ei a declanșat o  reacțiune…Și de aici până la 200 de procese intentate de Silviu Prigoană a fost doar un pas. Pentru că el s-a înfuriat! Acum, stând și gândind la rece lucrurile, aș fi putut să fac altfel! Dar cred că sunt o grămadă de femei în țara asta care nu știu cum să facă și nu știu cum să procedeze și pe care le pot ajuta în viitor.

Pe când o revenire a ta în televiziune? Ai în plan să prezinți o nouă emisiune? Există proiecte în acest sens? Ți-e dor să prezinți propria ta emisiune?

O, da! Îmi doresc foarte mult să mă întorc în televiziune. De altfel eu am fost tot timpul în televiziune și în perioada pandemiei am mers ca invitat la mai multe posturi de televiziune, dar , da, îmi doresc să am din nou emisiunea mea, îmi doresc să fac din nou oamenii fericiți să aduc un plus de valoare pe piața media din România și consider că mai am încă foarte multe lucruri de spus și că practic de-abia de-acum încolo începe un nou ciclu în viața mea. Deocamdată nu am proiecte, aștept oferte! Contractul meu cu Antena Group s-a terminat  înainte de pandemie și mi-am dorit o perioadă de respiro și după aceea să văd ce fac. Pandemia se cam termină și aștept proiecte, oferte. Mă las în fluxul vieții! Dacă cineva consideră că eu mai am ceva de spus, că pot aduce audiență, telespectatori unui post de televiziune, de ce nu? Aștept să mă sune. Îmi este dor să prezint o emisiune frumoasă, m-am gândit la mai multe formate dar depinde acum de cum va hotărî piața și de cei care manageriază stațiile de televiziune. În acest moment mă simt foarte bine ca invitat, că jurnalist tv și vreau să îmi păstrez acest statut pentru că mă onorează să mă duc la televizor și să pun punctul pe i , cum se zice. Eu întotdeauna am pus punctul pe i și am spus fix ceea ce gândesc, am fost mereu sinceră și publicul și oamenii au apreciat sinceritatea. Eu zic că sunt pregătită pentru o nouă aventură în televiziune!

 Ai făcut pace cu Silviu Prigoană? Comunicați ok acum?

Cu Silviu Prigoană am făcut pace demult. Chiar vreau să îi mulțumesc și  îi sunt recunoscătoare pentru ceea ce mi-a oferit. În primul rând doi  băieți frumoși și sănătoși și îi sunt recunoscătoare pentru perioada pe care am trăit-o cu el și pentru relația tumultoasă pe care am avut-o cu el pentru că dacă nu ar fi fost așa, eu nu mi-aș fi dat seama  cine sunt de fapt. Acum am înțeles cine sunt, acum mi-am dat seama de ce am trecut prin toate acele etape cu el, mai puțin fericite. Vreau să spun că la un moment dat eram furioasă pe  Dumnezeu și mă întrebam de ce mi s-a întâmplat asta. Până  la urmă am înțeles că nu Dumnezeu m-a pedepsit,  nu Dumnezeu a pus o altă persoană de pe pământul ăsta să îmi facă ce mi-a făcut. Am înțeles că trebuia să lucrez cu mine și trebuia să mă înțeleg mai bine și să îmi vindec rănile trecutului și să depășesc anumite mentalități care îmi erau înrădăcinate în creier. În limbaj psihologic se spune distorsiuni cognitive dar ca să înțeleagă toată lumea sunt niște idei greșite pe care le aveam, cum că  bărbatul trebuie să  îl suporți așa cum e, cu bune și cu rele, poate să facă ce vrea el pentru că femeia este subordonată a bărbatului. Nu e chiar așa. Acum, cu Nikos, am o relație de parteneriat, suntem pe picior de egalitate eu și iubitul meu și dacă nu ne-am iubi și nu ne-am înțelege bine cu siguranță s-ar termina relația noastră. Dar am învățat amândoi cum să întreținem focul dragostei ca să fie bine. Ne complimentăm foarte des, ne facem cadouri surpriză, ne susținem unul pe  celălalt, ne ajutăm în momentele grele și așa mai departe. Asta înseamnă, de fapt,  să ai o relație de dragoste, de parteneriat. Să te bazezi de-adevăratelea pe omul de lângă tine. Eu acum am această relație în viața mea și, la fel, sunt recunoscătoare și îi mulțumesc lui Dumnezeu! Revenind la Silviu Prigoană, repet, dacă nu ar fi fost el în viața mea, nu mi-aș fi dat seama cine sunt eu! Îi mulțumesc, îi sunt recunoscătoare și mi-aș dori din suflet că și el să aibă relația pe care o am eu.

De comunicat, nici acum nu dorește să comunice cu mine foarte mult. Îi trimit notificări, hârtii prin curier, doar așa se poate comunica cu el. Mi-aș dori să am o comunicare mai bună în interesul copiilor, dar din păcate nu dorește și asta mi se pare, la fel,  faptul că trăim în România și că legislația nu e bine pusă la punct, mi se pare că e un lucru care ar trebui schimbat pentru că, de exemplu, eu m-am lovit în practică de  hachițele sistemului judiciar. De exemplu, dacă tu, ca părinte, dorești să mergi la un  psihoterapeut cu copilul tău, nu poți decât dacă celălalt părinte îți dăacordul. Și dacă asta nu se întâmplă te mai trezești și cu  plângeri penale pe la poliție. Eu am avut, de exemplu, o plângere din partea fostului meu soț pentru grup infracțional organizat. A trebuit să merg la poliție împreună cu  doctorul și cu psiholoaga care m-a ajutat cu  copiii și  căreia îi mulțumesc foarte mult, Andrada Tache, ea este acun în Germania, dar a trebuit să dăm cu subsemnatul pe la poliție vreo 2 ani de zile și să avem dosar penal, s-a rezolvat până la urmă – ne-au dat neînceperea urmăririi penale – dar nu a fost o perioadă ușoară pentru că, vezi, vrei ca mamă, ca părinte, să  îți ajuți copilul cu tot ceea ce poți. În momentul în care te lovești de refuzul celuilalt părinte, la noi nu e ca în țările  civilizate să primeze interesul copilului. Nu, la noi e așa,  la mica înțelegere. Dacă unul vrea și altul nu vrea, „La revedere”! După 4 ani de procese pot să spun că îmi pare rău că nu am terminat Facultatea de Drept, aș fi putut să fac dreptul în practică și la școală, dar bine că s-au terminat procesele astea, nu mi-ar fi

 plăcut să fiu nici avocat, nici judecător, nici procuror, era o glumă… Bine că a înțeles și Silviu Prigoană că de fapt cel mai important lucru, cea mai grea meserie pe acest pământ este să fii părinte și mă bucur că a înțeles faptul că  și copiii au nevoie și de mama și de tată și mai ales acum când  copiii noștri sunt la vârsta pubertății. Lui Maximus i-au dat deja mustățile. Ei au nevoie și de partea masculină, și de tată. Mai ales în ultima perioada, copiii au o relație excelentă cu el și ii mulțumesc pentru asta! Stau mai mult pe  la el pe acasă ceea ce este foarte bine! Mă bucur că au această relație minunată și sper ca pe viitor să dezmorțim comunicarea pentru că ar fi benefic pentru ambii copii să comunicăm!

Probabil ștampila de divorțată a neamului o să mi se pună multă vreme de acum înainte. Divorțurile de Prigoană nu le-am simțit ca divorțuri pentru că au fost niște certuri care se terminau la tribunal cu o citație și care la final se treminau cu o împăcare. Din păcate noi am fost o familie disfuncțională, un cuplu disfuncțional si proveneam amândoi din familii disfuncționale. Nu ne-a învățat nimeni cum să relaționam emoțional și cred că de-asta s-au

 întâmplat lucrurile astea între noi. Eram două pietre tari, două săbii care nu puteau să intre în aceeași teacă. Dar eu nu le-am simțit ca divorțuri ci ca pe niște certuri. Ne certam, ne trezeam acasă cu citația și aia era. Ne împăcam… La final însă mi-am dat seama că  nu puteam să stăm așa o viață întreagă pentru că în esență nu ne înțelegeam, nu aveam așa o relație de parteneriat firească și am decis să pun punct. Ce îmi pare rău este că la vremea aia nu m-a învățat nimeni cum să  procedez și de fapt nu m-a învățat nimeni nici când m-am căsătorit cum să procedez.  Cu tot efortul pe care l-au depus părinții mei să mă învețe și ei cât au putut nu am procesat anumite informații.

Mie mi se părea că dacă te măriți e totul rezolvat și e totul  bine. Nu îmi pare rău de ce s-a întâmplat, așa a fost să fie iar celor care mă acuză pe mine de 5 divorțuri vreau să le aduc aminte că eu până la urmă am stat cu aceeași persoană, am vrut să îmi salvez căsnicia până în ultimul moment dar mi-am dat seama că nu se poate și de aceea am și renunțat la o viața de abuzuri. Acum, la vârsta pe care o am, în sfârșit am un partener de viață cu care am o relație sănătoasă, cu care mă înțeleg bine, cu care comunic, cu care mă sfătuiesc și luăm deciziile împreună și asta este minunat și mi-aș dori ca în toate familiile să se întâmple asta.