EXCLUSIV | Ce făcea Andreea Berecleanu când a început revoluția din 1989: “Nu știu dacă aș mai fi trăit astăzi”

Andreea Berecleanu și-a câștigat prin professionalism și autenticiatate simpatia și aprecierea publicului. Este cunoscută de la pupitrul știrilor, însă drumul ei profesional a început în presa scrisă. În interviul exclusiv acordat pentru CIAO.RO, prezentatoare jurnalului Focus de la Prima TV ne-a povestit de la ce vârstă este independentă din punct de vedere financiar, despre momentele care au marcat-o în timpul jurnalelor de știri, dar și de ce a rămas în România după revoluția din decembrie 1989, când românii și-au câștigat libertatea.

Andreea Berecleanu era adolescentă în decembrie 1989 și se afla în oraș în căutarea cadourilor de Crăciun în perioada în care mulțimea începuse să se agite. Era la curent cu situația din Timișoara și a fost inspirată să se întoarcă acasă, mai ales că lucrurile începuseră să se precipite.

Andreea Berecleanu: “Deci am câștigat destul de mulți bani, atunci când nici nu știam ce înseamnă bani”

De la ce vârstă ești independentă financiar?

De la 18 ani, eram în presa scrisă. Lucram la trei publicații: Viitorul, România Liberă și Cuvântul, câștigam din trei locuri, fiind angajată într-un singur loc. Apoi am lucrat în televiziune și am păstrat și o parte de presă scrisă. Deci am câștigat destul de mulți bani, atunci când nici nu știam ce înseamnă banii și nici nu știam ce să fac cu ei.

Andreea Berecleanu: “Bănuiesc că am făcut și podcast, dar n-am știut, probabil chiar acum vreo 20 de ani, 30 de ani”

Ești una dintre cel mai bune prezentatoare de știri. Ai 32 de ani de presă, o carieră extraordinară. Există ceva ce îți mai dorești pe plan profesional?

Niciodată nu prea mi-am plănuit lucrurile astea, deși toate proiectele profesionale au venit cumva ele către mine.
Așa s-a întâmplat și când am făcut o bucată de timp radio și a fost extraordinar ca experiență, pentru că radioul este extrem de complicat, de dificil. Trebuie să știi ce ai de spus pentru că se aude, nici măcar n-ai scuza, să zicem șansa de a te și vedea și cumva de a te ajuta treaba asta. Așa încât apreciez foarte, mult colegii de radio pe care îi ascult în mașină, bineînțeles. Am făcut emisiuni de divertisment ocazional, am făcut reportaj de mai multe feluri. Zona de reportaj, iar este foarte interesantă, deci cumva cred că am atins toate zonele jurnalismului. Mai puțin podcast.

Te tentează să ai propriul podcast?

Nu știu, dar cred că atâta timp cât am făcut foarte multe interviuri de-a lungul anilor, nu știu dacă e o mare diferență. Bănuiesc că am făcut și podcast, dar n-am știut, probabil chiar acum vreo 20 de ani, 30 de ani.

Andreea Berecleanu: „Era Ceaușescu și atât. Și nu aveam dreptul la liberă exprimare. N-aveam dreptul să fim liberi”

De-a lungul anilor, ce te-a frapat la pupitrul știrilor?

M-au frapat în primul rând știrile pe care le prezint, dar asta înseamnă niște etape, niște momente, știrile de ordin social în primul rând, mă marchează puternic, m-au marcat de-a lungul anilor. Apoi, bineînțeles, toată nebunia asta din zona politicului care este dintotdeauna. Lumea crede că este de ieri, de astăzi sau va fi și mâine. Ea a fost dintotdeauna, de acum 30 de ani. Numai că generațiile tinere de jurnaliști au crezut că acum 30 de ani era diferit.

Nu, acum 40 de ani era diferit, când eram înainte de 89, atunci era un singur lucru. Era Ceaușescu și atât. Și nu aveam dreptul la liberă exprimare. N-aveam dreptul să fim liberi. După ce am trăit libertatea din ‘90, am trăit și alte tipuri de libertăți. Și atunci viața politică a fost neplictisitoare. Viața socială a fost neplictisitoare și înțeleasă în toate sensurile, pentru că așa e democrația.

“Știam că începuse Revoluția la Timișoara, apoi la București, evident, și am rămas acolo preț de vreo 2-3 ore”

Pe tine ce te-a determinat să rămâi în țară o dată cu libertatea obținută în 1989?

În 1989, în decembrie, atunci când foarte mulți tineri au ieșit în stradă, întâmplarea a făcut ca eu la 14 ani spre 15 cât aveam atunci, să ajung în zona Pieței Universității în căutarea unui cadou pentru tatăl meu, pentru că eram în preajma Crăciunului și căutam cadouri pentru familie. Și am văzut acel steag decupat în mijloc.

Evident că eram la curent cu tot ceea ce se întâmpla prin vocea de la Europa Liberă, prin Radio Europa Liberă și Vocea Americii, pe care părinții și bunicii mei le ascultau și știam că începuse Revoluția la Timișoara, apoi la București, evident, și am rămas acolo preț de vreo 2-3 ore, după care m-am retras când mulțimea, bineînțeles, a început să se agite.
Am avut șansa totuși să reușesc să mă strecor către casă, pentru că nu știu dacă aș mai fi trăit astăzi. Și chipurile acelor tineri, bineînțeles că nu erau doar tineri, dar erau în majoritate tineri m-au făcut să nu plec din țară și să am încredere că în România vom putea trăi ceea ce au trăit bunicii noștri înainte de venirea comunismului și lucruri pe care eu le știam de la bunicii mei, povestite din istoria regalității până ca Dej și comuniștii să vină în țară.

Foto: Instagram