EXCLUSIV| Ce durere imensă poartă în suflet Irina Pavlenco de la Sweet Kiss: “O visez destul de des, mai ales când am nevoie de ea!”
Irina Pavlenco, frumoasa blondă de la Sweet Kiss, are o durere mare în suflet. Aceasta este provocată de moartea mamei sale, pe care a pierdut-o acum doi ani și pe care nu o poate uita. Cântăreața a povestit pentru Ciao.ro ce a însemnat pentru ea femeia care i-a dat viață și cum o visează adesea!
Reporter: Irina, luna asta a fost mai cu emoții pentru tine, în special de 8 Martie! Povestește-ne puțin, te rog, de ce te-ai emoționat atât de tare?
Da, în primul rând pentru că mama nu mai e lângă mine deja de 2 ani și mă marchează profund toate sărbătorile pe care le petreceam împreună. Și mi lipsește enorm în această perioadă! Iar în al doilea rând, pentru că băiețelul soțului meu David știe acest lucru simte nevoia să-mi facă mereu surprize frumoase. Ca eu să nu-i simt lipsa mamei mele atât de mult. Mai ales că David cu mama mea aveau o legătură specială. Iar anul acesta a ținut să îmi facă o surpriză emoționantă până la lacrimi. Bineînțeles, făcând un întreg scenariu cu ajutorul tatălui, Gabi, au reușit să mă emoționeze până la lacrimi.
În cadrul emisiunii Exclusiv VIP cu Cristi Brancu, unde am fost invitată pentru a-mi prezenta noul proiect cu band-ul live, după ce am cântat, m-am trezit pe scenă cu un mare buchet de flori de la David și cu un tablou cu inimioare. Pe care scria un mesaj extrem de emoționant și frumos. Cu titlul Diplomă cu dragoste, Se acordă celei mai bune mame: Irina Pavlenco.Pentru toată grijă ce mi-o poartă zilnic: David Podea. Iar acasă m-au așteptat alte surprize minunate din partea lui. Cel mai frumos cadou pe anul asta.
Irina Pavlenco are o durere mare în suflet
Ce amintiri te leagă de mama ta?
Cele mai frumoase amintiri și cele mai importante sunt cu mama mea. Încă o sărbătoare fără ea, fără mama! Încă o zi în care i-am simțit lipsa enorm! De 8 Martie ne schimbam mărțișoare. Îmi spunea ce mândra este de mine, iar eu îi spuneam că ea este stâlpul meu. Piatra mea de rezistență. Chiar dacă nu e lângă mine, eu tot i-am cumpărat flori. Și tot ea va rămâne mămica mea frumoasă și inima mea.
O iubesc enorm și o voi iubi mereu!Îmi lipsesc sărbătorile cu ea de Crăciun. Crăciunul era sărbătoarea noastră preferată. Plecam la Galați, acasă, de unde sunt. Și abia așteptam dimineața în care ne apucam. Începând de la a face cozonaci (rețeta mamei), salată boeuf, turte și sărmăluțe, până la a împodobi bradul alături de familie. În timp ce ascultam și cântam colinde. În fiecare an am păstrat tradiția de a ne uni acasă. De fiecare dată, indiferent în ce colț al lumii am fi fiecare.
Și împodobirea bradului împreună cu ea. Nu pot uita cum stăteam cu ea la bucătărie și încercam să învăț după ea să fac cozonac. Și cum abia așteptam să se facă ajunul să putem împodobi bradul împreună. Îmi amintesc că era atentă la fiecare detaliu de pus în brad. Ceva vechi, ceva nou, îngerași, turturele, botoșei, Soldățelul Spărgătorul de nuci și tot ce ținea de tradiții.
”Aș da orice să o mai strâng o dată în brațe!”
Dacă ai mai vedea-o acum, ce i-ai spune?
I-aș spune că îi mulțumesc că m-a ales pe mine să-i fiu copil, să fiu eu fata ei. A fost singurul om care a crezut în mine mai mult decât am crezut eu însămi. Mi-a arătat mereu calea cea bună! Îi mulțumesc pentru tot ce mi-a dăruit! Pentru copilăria frumoasă și liniștită. Pentru exemplul pozitiv pe care mi l-a oferit. Pentru răbdare și pentru înțelepciune. Îi mulțumesc pentru fiecare zi în care a avut grijă de mine, în care mi-a fost alături indiferent de situație.
Mi-a arătat că nimic nu este imposibil. Și că orice vis devine realitate dacă lupți și ești ambițios. Pentru mine ea a fost un exemplu. Cel mai bun exemplu de urmat în viața asta. Sunt mândră că am avut o asemenea mamă bună și că m-a ales pe mine. Și aș da orice să o mai strâng o dată în brațe! Să-i aud vocea, cum mă alintă și cum mă făcea să râd mereu. O iubesc acum și o voi iubi mereu, mai mult, dincolo de toate Universurile.
Ai visat-o de când a plecat?
Ziua în care inima ei a încetat să mai bată a mea s-a accelerat. Picioarele îmi tremurau și nu puteam reveni în realitate. Nu puteam accepta. Am crezut doar că nu o să o mai văd, mi-am imaginat cât de grea va fi viața mea din acel moment. În ziua în care m-a părăsit viața s-a întunecat, ochii mei au început să strălucească neîncetat. Pentru că acele lacrimi nu au dispărut niciodată. Îmi apăreau mereu pe față iar și iar.
Irina Pavlenco: ”Pe mama am visat-o mereu de când a plecat!”
Durerea pe care am simțit-o este încă intactă, o port în suflet, depozitată într-o cutie mare de sticlă care se sparge uneori și o simt din nou ca în prima zi. În ziua în care a plecat, a luat persoana care am fost cândva și am devenit o ființă total diferită. Mult mai fragilă dar în același timp atât de puternică… Îi mulțumesc mult că a fost Mama mea, sufletul meu, inima mea, mereu va fi în gândurile mele, și în inima mea indiferent că e zi sau noapte ea este aici și mă veghează.
O iubesc și o voi iubi mereu! Mi-e foarte tare dor de ea! Pe mama am visat-o mereu de când a plecat! În primul an când mi-am petrecut ziua de naștere fără ea, a fost foarte trist. Mă trezisem în dimineața aceea cu emoții puternice în inimă. Seara, înainte de a adormi, am vorbit cu ea și i-am zis să nu plece de lângă mine de ziua mea de naștere, că nu știu cum o să fiu fără ea.
Imaginați-vă că ea era prima persoană care mă sună să îmi spună “La mulți ani!”, să-mi ureze tot ce era mai bun. Nu mi-am imaginat o zi fără ea. Iar în dimineața aceea, de ziua mea, m-am trezit cu un nod în gât și am început să plâng, în clipa aia am rugat-o să nu mă lase singură. Deodată am simțit un fior și parcă ceva m-a luat în brațe și m-am liniștit subit. Știam, simțeam că e ea, mama.
Ei nu-i plăcea să mă vadă tristă niciodată, mereu îmi spunea că zâmbet ca al meu nu are nimeni, să nu-l ascund sub lacrimi. Da, o visez destul de des, mai ales când am nevoie de ea, pentru un sfat, când am o decizie de luat, importantă, mama mereu îmi apare în vise și-mi transmite exact ce am nevoie să aud, să știu încotro să mă îndrept, să știu exact ce trebuie să fac.
A moștenit talentul de la părinți
Eu cu mama am avut o relație pe care mi-aș dori să o aibe toate mamele care au fete, am avut o relație atât de specială încât noi două comunicam telepatic mereu, pe când trăia. Se pare că nu mă lasă singură nici acum când am mare nevoie de ea, ceea ce nu poate decât să-mi aline sufletul.
Ai moștenit talentul pentru muzică de la ea?
Talentul l-am moștenit de la tatăl meu. Când eram micuța pe la 6 anișori așa, părinții mei mă luau cu ei peste tot, pentru că nu aveam cu cine stă. Că erau petreceri, că era vorba de muncă, hop și eu. Tatăl meu avea o “formație” cum se spunea atunci, acum trupa la noi, cu instrumentiști cu care cânta live pe la evenimente gen, nunți, botezuri, zile onomastice. Bineînțeles că tată mă lua și pe mine și pe mama cu el la astfel de evenimente. Nu știam pe atunci că cariera muzicală a tatălui meu va deveni peste ani, cariera mea muzicală. Îmi amintesc un fragment în care eram la o petrecere, tata era pe scenă cu “formația” lui și eu eram undeva într-un colț de scenă, stând în șezut pe scenă uitându-mă fascinată la tata.
Mirajul aplauzelor după fiecare melodie pe care tata o interpreta era atât de minunat pentru mine încât doar la scenă visam. Eram așa de fascinată cum tatăl meu putea cânta melodii în orice limbă străină și avea o prestanță așa de impunătoare pe scenă încât eu mă gândeam: “Așa vreau să ajung și eu într o zi!”.
După ceva ani, când am mai crescut, ai mei părinți m-au înscris la “Școala Populară de Arte” din Galați, în urma căreia mi-am perfecționat vocea. Deci da, de la tatăl meu am moștenit talentul.
Irina Pavlenco: ”Mi-am dorit copii…”
Știu că ai o relație specială cu fiul Ralucăi Podea, David! Cum v-ați apropiat?
Da, eu sunt actuală soție al fostului ei. Pe David îl știu de la vârsta de 3 anișori. Noi ne-am apropiat foarte mult pentru că în perioada în care eu am rămas lângă Gabi, tatăl lui, David fiind copilul lui, l-am iubit din prima clipă! Nu ai cum să nu iubești un copil atât de dulce și de sensibil! Unde mergeam noi, că era un parc, că îl duceam la grădinița, eram destul de des în preajma lui. Pentru că David să nu simtă lipsa tatălui am luat decizia că noi 3 (mama lui, cu mine și cu tatăl lui) să fim prieteni pentru că el să crească în armonie și înconjurat cu multă iubire.
Între noi 3 (Gabi, David și cu mine) chiar există o conexiune strânsă și asta se vede cu ochiul liber dar și din pozele făcute de-a lungul anilor unde am fost noi doi, nu a lipsit niciodată copilul. Noi, în 13 ani, am mers în vacanțe doar cu el, noi nu ne distrăm fără David. Oriunde vrea băiatul e porunca pentru noi, glumesc! Îi mulțumesc că m-a primit în viața lui și în inimioară lui de copil frumos, deștept cu bun simt și foarte talentat. Îl iubesc foarte mult, că pe copilul meu. Îi doresc tot binele și tot norocul din lume!
Ai vreun regret pentru faptul că nu ai încă copii?
Nu știu dacă e chiar regret, să nu fie prea mult spus. Mi-am dorit copii, am vrut să am că mama mea, 3 chiar, dar pentru că am avut o problema de sănătate, nu am reușit. Toată iubirea mea s-a dus spre David. Dar nu am renunțat la gândul de a avea un copil cu Gabi în viitorul apropiat.
Trupa ”Sweet Kiss” pregătește surprize
Ai lansat un super proiect alături de colegii tăi de la Sweet Kiss! Cum merge treaba pe plan muzical?
Trupa se reunește după 20 ani, cu visuri mari și speranța că succesul nu se va lăsa multă vreme așteptat, și lansează „Verde garofiță”, alături de un videoclip filmat de la distanță, online. Trupa Sweet Kiss s-a înființat în 1997, iar în 1998 deja rupea topurile cu piesele “Alin, Alin” și “Floare albă, floare neagră”. Eu, Nicoleta și Laurențiu, am simțit gustul succesului și am rămas cu amintiri de neuitat din acea perioadă.
Eu și Nicole am continuat să cântăm pe cont propriu. Laurențiu, inginer de profesie, a rămas tot în showbiz, dar nu că solist, ci a pus la dispoziția artiștilor scene și echipamente necesare pentru evenimente. Și pentru că tot mai multe cereri de eveniment veneau către noi, publicul cerându-ne în formulă veche, am hotărât că ar fi un moment proprice de a imprima și lansa o nouă piesă, cu videoclip online, din izolare, marcând anunțul oficial de reunire a trupei, în formulă completă.
Trupa “Sweet Kiss” vă va încânta cu noi surprize pe viitor! Nostalgia vremurilor în care ne aflăm în topurile muzicale românești m-a adus din nou pe scenă, într-o formulă nouă, “Irina Pavlenco Band” cu o versiune fresh a piesei “Alin, Alin” în varianta live dar și la alte piese retro consacrate, pe lângă proiectul Sweet Kiss. Urmând pe viitor să vin cu melodii noi, compoziții proprii și multe surprize, atât pe plan personal cât și alături de trupa Sweet Kiss.