Doru Todoruț: “O respect pe mama fetițelor mele, îi doresc să îi fie cât mai bine posibil”
Spune-ne câteva lucruri despre tine…
Prefer să afle cei din jur despre mine mai mult decât să vorbesc eu despre mine. Faptele contează mai mult decât vorbele. Sunt modest dar și orgolios, sunt vulcanic dar și un bun ascultător, sunt ambițios dar și delăsător. În concluzie, sunt ca voi, sunt om.
Care era porecla ta în copilărie?
Doru și orice rimează. Exemple: Doru alergătoru’, Doru matadoru’, Doru cuceritoru’ etc.
Cum erai ca și copil? Au întâmpinat probleme părinții tăi cu tine?
Am fost silitor la scoală, respectuos acasă, dar în conflicte mici și permanente cu tatăl meu. Doi masculi alfa sub același acoperiș e greu de acceptat de ambele părti. În schimb, l-am respectat și am încercat să îl fac să fie mândru de mine.
Mi-e greu să apreciez acest aspect. Ar trebui să întreb fetele din perioada aceea. Sper să le recunosc. Eu zic că nu eram dificil de abordat, dar eram pretențios pentru că am avut convingeri puternice despre relaționare, comunicare, perspectivă, viată. Eram foarte profund, doream relația perfectă, visam la prințesa din povești.
Nu sunt priceput la agățat
Cum te descurcai cu fetele? Aveai multe admiratoare?
Nu am fost foarte priceput la „agățat” pentru că, spun cu modestie, nu a fost necesar să învăț prea multe tactici, replici etc. Flirtul a fost mereu cel mai important start. Admiratoare am avut chiar mai multe decât doream.
Ai plâns vreodată din dragoste?
Aceasta este o întrebare cu răspunsul inclus. Dragostea include stări intense, altfel e doar ceva superficial. Ceea ce este intens, include și lacrimi: de fericire în primul rând sau/și de tristețe.