Adrian Despot suferă de o boală teribilă! De foarte mulți ani se luptă cu ea și recunoaște că într-o oarecare măsură este și dependent de ea.

Invitat în cadrul emisiunii „40 de întrebări cu Denise Rifai” de la Kanal D, Adrian Despot a vorbit despre boala care-l macină încă din adolescență. Artistul a dezvăluit că primele semne ale depresiei au apărut când era elev în clasa a IX-a. Dar s-au intensificat atunci când a cunoscut succesul, pe care nu a știut să-l gestioneze.

În camera aceea extrem de mică, eram eu, cu chitara, în universal meu. Nu aveam nevoie de faimă, nu aveam nevoie de bani, nu voiam să fiu artist, nu căutam toate lucrurile acestea.”, a spus Despot.

„Sunt dependent de ea”

De-a lungul anilor, Adrian Despot a învățat să țină, cât de cât, sub control această tulburare, dar fără a reuși să scape de ea definitiv. Artistul a explicat că și în prezent încă se mai luptă cu episoade de depresie.

 „Nu m-am documentat legat de depresie, pentru că, într-o oarecare măsură, sunt dependent de ea, în sensul că mă ajută efervescența ei, din punct de vedere creativ. Pe de altă parte, oricât de trecut prin depresie, de-a lungul timpului, sunt și oricât de poate bun sfătuitor sunt în a scăpa de ea. Realizez că depresia este ca un vierme de care nu scapi niciodată.

Sunt perioade în care intră într-o stare latentă, dar, din când în când, se trezește la viață. Iar, în momentul în care se trezește la viață, oricât de mult ai ști tu despre ea și ce ar trebui să faci. Și cum să o eviți, și cum să o pui la somn, ea e acolo. Chiar azi dimineață, în timp ce mă plimbam cu cățelul, mă gândeam, dacă nu cumva, câteodată, am eu nevoie de ea și o trezesc. Pentru a mă simți poate special sau poate a mă simți mai viu decât sunt în momentul respectiv”, a declarat Adrian Despot.

„Am fost la pământ, zob, ani de zile”

„Eu mi-am început cariera înainte de a apuca să-mi doresc să încep o carieră. În sensul că eram un copil care cânta la chitară la el în cameră. Maică-mea mi-a zis: ‘Vezi că se face o preselecție la televiziune, e o nouă emisiune, Școala Vedetelor, sunt tineri care cântă – Păi și? – Du-te și tu acolo, poate iei preselecția’. M-am dus, am luat preselecția, după care a urmat prima zi de filmări, s-a difuzat emisiunea în decembrie, a doua zi eram persoană publică”, a declarant Adi Despot pentru Adevărul.

 „Eu voiam să îmi fac o trupă, dar nu mi-am droit niciodată să-mi fac o trupă să fim cunoscuți, să rupem gura târgului. Voiam să-mi fac să stau cu alți trei băieți să cântăm într-o cameră, să ne facem mendrele”, a continuat el.

Adrian Despot, drama sa secretă

„Ei, și postura asta de persoană publică m-a dat total peste cap pentru că în ’94 aveam 18 ani și nu eram deloc pregătit pentru asta și nici nu mi-o doream. A doua zi toată lumea avea o părere despre mine, toată lumea mă arăta cu degetul pe scenă, aveam concerte cu 40.000-60.000 de oameni. A fost un fenomen în masă „Școala vedetelor” și eu nu înțelegeam ce se întâmplă, de ce sunt oamenii ăia acolo, ce vor de la mine, eu mă urcam pe scenă, făceam playback pe „Cotton Eye Joe” și oamenii țipau, demenți, și eu eram ceva de genul „Ce aveți? Ce-i cu voi?

A fost o perioadă foarte nasoală din punct de vedere mental și emoțional. Am fost la pământ, zob, ani de zile. M-am îngrășat, îmi lăsam părul pe față să nu mă vadă nimeni. Mi-a luat ani de zile, zeci de ani de zile, în care eu, Adrian Despot, a trebuit să învăț să-l accept pe Adrian Despot persoana publică care, pe lângă faptul că era un sociopat de felul lui, avea o timiditate din asta extremă”, își amintește Despot.