Actrita Silvia Ghelan a murit la 95 de ani. A fost o legenda a teatrului romanesc

Actrita Silvia Ghelan a murit la 95 de ani. A fost o legenda a teatrului romanesc. A urcat pe scena teatrului din Cluj timp de 50 de ani. A fost o prezenta eleganta si discreta, mereu. S-a nascut la Cluj pe 25 octombrie 1924. A absolvit Conservatorul tot aici.

Silvia Ghelan a fost decorată de Casa Regală a României cu decorația Nihil Sine Deo în 2013, la împlinirea vârstei de 89 de ani. Este una dintre cele mai mari actrite pe care orasul Cluj le-a avut vreodata. Aceasta a murit ieri, in orasul natal, informeaza libertatea.ro.

Actrita Silvia Ghelan a murit la 95 de ani

Regretata actrita a jucat roluri precum Cesonia din „Caligula” dar și comice, precum Veta din „O noapte furtunoasă”. A devenit mai cunoscuta dupa rolul din filmul Întoarcerea lui Voda Lăpușneanu” (1980). Datorita talentului sau in roluri tragice, actrita a primit denumirea ‘tragediana zilelor noastre’.

• „Silvia Ghelan a fost şi este tragediana zilelor noastre, tragicul fiind consubstanţial fiinţei sale. Totuşi actriţa nu refuză dramaticul, după cum nu se desolidarizează nici de comic sau melodramatic”, nota criticul Justin Ceuca în cartea „Silvia Ghelan – eseu despre un actor”.

„Ceea ce îi este propriu actriţei şi constituie forţa ei se cheamă transgresarea tuturor categoriilor. În acelaşi timp, Silvia Ghelan are capacitatea şi ştiinţa de a conferi celor mai simple sau derizorii ipostaze în care apare măreţie, majestate, fie că este vorba despre Lady Torrance din «Orfeu în infern» de Tennessee Williams sau Silvia din «Visul» de D.R. Popescu, despre Blanche din «Un tramvai numit dorinţă» sau Mary Tyrone din «Lungul drum al zilei către noapte» de Eugene O’Neill, despre Doamna Cleary din «Subiectul era trandafirii» de Frank Gilroy sau Saveta Colceriu din «Un os pentru un câine mort» de Alexandru Sever.

Fără a fi o interpretă «acreditată» de comedie, Silvia Ghelan nu a ocolit comicul, fie îmbinându-l cu tragicul, precum în Cesonia din «Caligula» de Albert Camus, fie dându-i forma superioară a ironiei, ca în Leonie din «Părinţii teribili» sau în Solange din «Mașina de scris» de Jean Cocteau. Actrita reușește şi performanţa satirei totale, a comicului negru sau grotescului, precum în Anna Fierling din «Mutter Courage şi copiii săi» de Bertolt Brecht”, mai scrie criticul Justin Ceuca în cartea pe care i-a dedicat-o actriței în 1998.